Furtună-n larg

Versuri frumoase,sensibile,curgatoare,o mica simfonie marina...Mi-a placut in mod special prima parte a poeziei:
\"ape jilave
pierdute
concave
se sparg
în stâncile roase de lave
sălbatice ramuri-și
poartă insecte-n
urmele smulse
din valuri abjecte
in geana nopții
se luptă-n șuvoaie
lacrimile frânte
și despicate
(maluri de meduze
împreunate
străfulgerate-ntr-un
fundal
de ploaie)\"
Frumoase imagini,Cami!

Rudy Valentino

\"o bucată de lună
(doar renaște
pală
dincolo
de orice furtună\"

dă sens catastrofalului storm.

am facut mici modificari la partea a doua (dar inca ma mai gandesc la niste imbunatatiri)...Rudy si Radmila, multumesc pentru parerile voastre
cu respect,

Cami, Cami ce poezie frumoasa, parca e un cantec din cele care imi plac mie

E prima data spre rusinea mea cand te citesc.
Si mi-a placut. Mi-a dat impresia unui peisaj marin involburat, o spuma ce sustrage din zi si noapte..esenta omului ratacit intr-un cadru natural bastinas si insular..

Știi ce m-a atras la textul acesta. Two words, fiorul poetic.
Eu poate aș fi terminat textul altfel,
bucată de lună
pală
dincolo
de furtună

\"ruptă
de alge și corali
uneori
adoarme o bucată de lume\"

Dana, \"e un cantec scris pe drum...\", ma bucur ca l-am incantat pe bursucel:)
Andra, sunt foarte incantata de faptul ca ti-a placut si ca ai vibrat imaginilor pe care am vrut sa le sugerez in poezie
Virgil, am sa ma gandesc la sugestia ta, multumesc pentru apreciere si pentru sfat
Mihaela, un gand luminos pentru tine...
va pup,

Schimbare de stil sau schimbare la fata? Eu, de exemplu, mi-am lasat codita. O port in spate, ascunsa bine in camasa. Cami, textul matale mi-a amintit cateva versuri:

Sa-mi ridic privirea si sa-i mangai ochii,
Privirea-mi intarzie si ea,
Vreau sa-i iau un deget si sa i-l dezmierd usor,
Dar orice doresc, ramane ne-mplinit..

Intai o mica observatie, in prima strofa \"ramuri-si\" strica ritmul. Cred ca \"ramuri isi\" era mai bine.
Ce am vazut eu aici este o cosmogonie. Cu toate elementele, cu apele care sunt originea si distrugerea lumii, cu omul asimilat cu uriasul primordial din care s-a luat materia lumii, si chiar cu luna care da ritmurile eterne miscarii de iesire si de revenire.
Mi-ar placea sa cred ca acesta simboluri au crescut in tine fara a cunoaste sensurile lor, ca pur si simplu ai acel instinct matern care reface mereu cosmogonia prin simtaminte.

Am facut mici modificari in prima strofa, Kiss Antal, multumesc pentru sfat, Sorin, multumesc si tie
P.S. nu stiu cat este poezie si cat este ceea ce simt, cat este simbol si cat adevar...oricum, tot \"simtamant\", sau mai corect \"traire\", ramane;)