Poezie
dupã mine apocalipsa pajiştilor
1 min lectură·
Mediu
soarele îmi arde fiecare milimetru de piele
prin toţi porii fac schimb de fluide cu aerul
coasa niveleazã o poianã cu fragi de câmp şi trifoi înflorit
lama ascuţitã împrãştie aromele unei dimineţi la munte
pe când furnicile disperate îşi vãd de viaţa lor
dupã fiecare dezastru un nou muşuroi
iarba şi moartã e folositoare
un fluture zãpãcit împarte cu mine nedumerirea
gresia mângâie tãişul într-un fel domestic
cum se ceartã uneori doi îndrãgostiţi
a pace
un nor rebel încearcã sã ascundã arşiţa
buzele uscate sãrutã urciorul de pãmânt
cu ţâţã smãlţuit de horezu
pentru o clipã îmi şterg fruntea şi privesc spre nicãieri
ca şi cum centrul universului se mutã
odatã cu fiecare nouã lipsã de margine
mã aplec sã culeg o fraguță
oricum va sfârşi azi
mãcar eu o sã pot povesti cât de gustoasã a fost
mã gândesc cã aşa a lãsat dumnezeu
într-un fel foamea e responsabilã de progres
şi nici mãcar sfinţii nu sunt scutiţi de patimile trupului
într-un final poloagele se pãstreazã relativ paralele
atât cu cerul cât şi cu pãmântul
pe când eu sunt doar un fel de moarte
pentru lumea asta verde
006
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “dupã mine apocalipsa pajiştilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14203231/dupa-mine-apocalipsa-pajistilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.