Poezie
e timpul pentru o stacanã de cucutã
1 min lectură·
Mediu
oricum prin inima mea curge ceva asemãnãtor
nici urmã de sânge
nimic cald
oricât mi-aş întinde trupul pe o stâncã
arşiţa nu-mi pãtrunde sloiul necunoaşterii
prin bunãtatea acestei lumi
îmi duc cu greu anatema
de lup cu trup de şarpe
mã adãp cu sânge de cãprioarã
sunt vampirul sufletelor mari
sfâşâi cu nesaţ carotide de fluturi albi
nu-mi pot stãpâni setea
decât cu lacrimi de floarea soarelui
din câmpul verde gãlbui
cerul pare rãsturnat pe o dunã
oazã cu nuferi pentru cãmila din mine
cocoaşele-mi sunt nesãtule
limba asprã rupe tulpinile stelelor
rumeg cu disperare fiecare încercare de frumos
de prea mult numãrat
am ajuns sã urãsc cifrele
de prea multã tãcere
o sã-mi fie drag şi ţipãtul
în lipsa cãldurii
voi acumula toate iernile
sã-mi fie bine îmbrãcat în alb
la nunta florilor
02623
0
OA