Poezie
mi-l închipui pe dumnezeu frãmântând omul
1 min lectură·
Mediu
cu veştmântul albastru argintiu suflecat
aura un pic transpiratã
şi tãlpile goale
adâncindu-se în desãvârşirea lutului
precum olarii ori cãrãmizarii
îl şi vãd cântând cu îngerii alãturi
cu bucurie şi speranţã
cum mai pune un pic de apã fãrã bule
peste amestecul de tãrânã premium
cernut fin de adierea gândului
apoi încerc sã-mi imaginez
bucuria facerii ca pe un sentiment
cumva uman
ca atunci când am pus
într-un final
morcovul
primului meu om de zãpadã
012.054
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “mi-l închipui pe dumnezeu frãmântând omul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14146056/mi-l-inchipui-pe-dumnezeu-framantand-omulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Poezia ta îl „frământă” și modelează pe „Dumnezeu” într-un om sărac care muncește cu „tălpile goale”, ca și cum l-ai ironiza, l-ai coborâ din spațiile divine în cele telurice, ceea ce mi se pare, eufemistic vorbind, neadecvat și ilogic, căci Dumnezeu deține bogăția tuturor galaxiilor.
0