bătrân și înțelept

Te-ai născut “bătrân și înțelept”, “țipai retoric, căscai filozofic”, “gângureai” poezii, de tine se agățau toate minunile și misterele, însă tu le tratai cu indiferență, “dar cu cât apăsarea idioată a gravitației” îți lăsa imprimată pe piele și suflet bătrânețea, ai uitat să “țipi” pentru a înspăimânta viața și a o determina să facă ce vrei tu, “nu mai știi” să pui “întrebări deștepte” și nu mai crezi în formula “oricum e bine”.
Din “prostie” nu se moare, prin prostie înveți să trăiești rudimentar și grosier.

Sensul „o să mor din prostie” nu e doar ceva care sună prețios. Oamenii mor în fiecare ceas tocmai din ignoranță și prostie crasă. Aș putea da o mie de exemple fără niciun fel de efort însă acel vers vine să spună altceva. Omul a ales să moară, biblic vorbind, doar din dorința de a ști, de a cunoaște.
Mi-a plăcut cum ați descusut textul. Chiar și mobservația de final! Tocmai acest mod de a vedea diferit viața, poezia, cerul ne fac atât de frumoși, domnule Răzvan Rachieriu.