Poezie
niciun zid nu poate opri imaginația
1 min lectură·
Mediu
nici măcar cel chinezesc
cu atât mai puțin orice fel de fortificație
la urma urmelor linia maginot a fost doar un os de râmă
în mod cert nici himalaya
totuși
omul din mine trage mai mereu linii defensive
adânci tranșee
iluzii născute înaintea visului
dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început
chiar și dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
între timp dorm
să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului
iar dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid fonic nu o poate opri
parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un șir de perechi
într-un etern dans
e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru
021.929
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “niciun zid nu poate opri imaginația.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14071572/niciun-zid-nu-poate-opri-imaginatiaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BMBMBodea Diana Mihaela✓"E inutil sa imi astup urechile, muzica vine dinauntru" sunt doua versuri absolut superbe. Ador starile astea. Eliberarea pare infricosatoare la inceput, insa ea se poate impune si fata de sine si fata de exterior si atunci se rasfrange ca o stare de beatitudine din care nici macar nu iti pui problema sa iesi, ci dimpotriva te intrebi cum sa o permanentizezi.
0
TCMultumesc frumos, Bodea Diana Mihaela!
0