Poezie
stelele par stropi de ploaie
1 min lectură·
Mediu
pe o imensă pânză de paianjen
îmi întind ochii spre dincolo
nu caut niciun detaliu
nu-mi aduc gândirea sprijin
las sufletul liber
atât cât să nu-mi dăuneze grav
nu dau găuri în univers
respir prin piele
desfac în atomi aerul
cu oxigenul e mai greu
tinde mai mereu spre pereche
cuminte precum o frunză nesătulă de lumină
îmi îndemn trupul să nu părăsească pământul
apoi mă întorc în povestea din spatele pleoapelor
risipesc cu nonșalanță din infinit
sunt convins că oricât m-aș strădui să-l consum
dumnezeu îl va înmulți cu generozitate
acum simt pleoapele călcându-se
și iată că nici în viața asta nu voi reuși
să desfac visul de visare
001.318
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “stelele par stropi de ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14060748/stelele-par-stropi-de-ploaieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.