Călin Sămărghițan

Silvia, mulțumesc. Ai fost primul meu critic aici pe site, nu am uitat asta, prin tine ieșeam din atelier. Mulțumesc pentru încrederea acordată.

Mulțumit...? Poate fi omul mulțumit vreodată? Sper să nu te supere jocul latinofil din titlul comentariului, dar pădurea are și ea un loc esențial într-una din poeziile de căpătâi ale cărții.

Cristian, mulțumesc pentru gânduri.

Alina, fotografia de pe copertă și viziunea (corp literă etc.) aparțin lui Alice. Eu numai am dat sugestii și am ales din mai multe variante posibile. Am ”chinuit-o” puțin, dar aprecierile onorează și răsplătesc eforturile ei. Titlul, tot ea mi l-a sugerat, știind conținutul textelor și ”secretul” păstrat de cele două personaje. Nu e carte de proză, cum nu e nici o carte (doar) de poezie.

Condițiile grafice bune au devenit acum calitatea majorității cărților, dar am văzut, chiar de curând, la cărți cu pretenții de ex libris, și ratări, impardonabile având în vedere ustensilele de lucru de azi. Țin de broșare, de clei, de modalitatea tăierii, ”fără capse” e cuvântul esențial.

Ei bine, hârtia. E banal până la urmă, că azi e simplu: alegi, dacă nu vrei să lași la bună plăcerea editurii. La mine hârtia este gălbuie, ceva mai groasă (110g/mp, pentru comparație, cea de xerox are 80 și e inestetic de lucioasă) și are un anumit grad de textură, lesne observabil în bătaia luminii și este mai moale la pipăit. Asta dacă ai în vedere ca efectul tactil al cărții să fie mai deosebit. Nu este, însă, chiar ce am dorit. Doream o textură și mai accentuată (120g/mp), dar ar fi trebuit să aștept o lună în plus pentru o comandă ”și mai specială” și nu terminam cartea până la vremea taberei Cisnădioara. Și am mai aflat ceva: cunoscătorii și colecționarii de carte se pare că știu: unele coli au inserat, tot la nivel de textură, numele firmei care a produs-o, în cazul meu ”Conqueror”. Mai ușor observabilă în bătaia luminii, această ”amprentă” se vede pe foile care o ”prind” în cadrul lor.

Cel mai select, însă, este să publici o carte pe hârtie făcută manual, dar este și mai scumpă, va necesita o cerneală specială, iar acel tip de hârtie nu intră în mașinile de astăzi, n-are grosime uniformă, trebuie altfel tăiată și inclusiv legată manual.

Alice, ochiul tău artistic s-a rostit și cu această ocazie. Mulțumesc încă o dată, pentru fotografiile de pe coperte, dar și cele ale deja numeroaselor afișe făcute pentru activitățile sibiene, dar în chip special pentru sugerarea titlului, care vine din înțelegerea logicii interioare a scrierii.

Anni-Lorei, mulțumesc, mă bucur că-ți place. Nu pot opri sentimentul acesta.

Ioana, da, totul se întoarce într-un fel sau altul.

Florin mulțumesc, onorat, te așteptăm neapărat la serile noastre. Îți pescuiesc adresa să-ți anunț și programul taberei.

Dănuț, îți strâng și eu mâna de departe.

Ioana, cu mulțumiri pentru atenție și semn. Da, Alice are o importantă contribuție.

Valentin, îți închipui că există explicații. Prima ta observație e binevenită și se susține, perfect de acord; în privința celei de-a doua... privesc! Nici eu nu sunt în apele mele la serbările poeticești, mai ales la a mea.

Elena Anyela, mulțumesc pentru atenție. N-am uitat, dar trebuie să regăsesc subsolul acelui text. Acolo mă gândeam să o postez.

Felicitări, acum sună românește.

No comment.
După ce vă reveniți din extaz, poate scăpați și de colosalul dezacord gramatical din poezie. Vă las să-l găsiți.

Am rămas fără cuvinte în fața acestei revărsări de gânduri frumoase. Nu sunt deloc obișnuit cu atâta lume în jur și-mi cer iertare pentru stângăcii și fâstâceli, dar țin să spun fiecăruia câte ceva, chiar dacă mă simt ușor jenat de această atenție nemeritată. În primul rând, nu credeam că mediul virtual îți poate atrage atâta atenție, în spatele ecranului mă credeam la adăpost.

Adrian, când vei coborî din himerica trăsură, cu ochelarii himerici și cu mănușile aidoma, cred că ne vom risipi cu toții primprejur. Hai să vedem și mulțumesc pentru semn.

Ștefan, mulțumesc pentru gânduri și să ne citim cu bine. Te am în minte încă de la lansarea ta de la... una din librăriile bucureștene, când ne-am întâlnit.

London Lady, stau și mă uit de parcă pietrele din pavaj ar avea o mie de ochi și ar privi în toate părțile deodată și n-ai unde să te ascunzi de ele și n-ai ce să faci decât să le arunci poezii între dinți ca să le hrănești.

Iarina, mulțumesc pentru trecerea discretă dar plină de savoare.

Petru Teodor, găsitorul de chei, sunt impresionat de cercetarea dumneavoastră, care și pentru mine spune lucruri noi, iar Dicționarul acela al lui Steingass la care faceți trimitere, mi se pare absolut fascinant. Mulțumesc pentru precizări, ați identificat chiar fire care depășesc propriile-mi trimiteri și ați numit două dintre poeziile de căpătâi ale seriei. Dacă-mi împărtășiți o simplă adresă, veți avea cartea.

Maria Marinela mă bucură prezența ta și aici, nu credeam că ești atât de atentă la poezia mea, și mi-ar plăcea să-mi impropriez măcar jumătate din ce ai spus acolo.

Domnule Tudor Cristea, o prezență care mă onorează și mă obligă, vă mulțumesc pentru atenție și semn.

Silvia, semnele tale apropiate îmi amintesc mereu de semnele mele îndepărtate. Bucuros.

Victor Țarină, sunt onorat de semnele și atenția ce-mi aduc în gând poezia dumneavoastră mereu sorbită cu sete.

Florin, trecerile tale blânde lasă întotdeauna semne îmbucurătoare și amprentă aparte.

Dane, cum vorbim toată ziua, pot spune că semnul tău a fost primul, încă de la exemplarul de probă. Mulțam.

Rara, la tine tot ce spui e poezie, iar aparițiile tale plutesc, de omul începe să se caute de plase pentru fluturi. Mulțumesc pentru popas.

Chiar mă simt fâstâcit de așa mare atenție. E o carte obișnuită. Mulțumesc tuturor pentru frumoasele gânduri. E prea mult.

Mulțumesc, Ela, pentru cuvinte, semn și încrederea de oarecând. Lumea ființelor secunde e universul paralel, suprapus celui de aici. Se mai deschide din când în când câte o fereastră.

Domnule Teodor, vă mulțumesc pentru gând și pentru atenție. Mereu v-am simțit alături, cu distincția și eleganța pe care le-am apreciat întotdeauna.

Mihai - hai mulțam. Ești pe lista de primitori ai cărții. Totul e să ne vedem sau să ajungă.

Mulțumesc Liviu pentru tot. Da, sunt foarte încântat (și mândru) de valorosul ajutor primit.

am uitat tocmai steaua.

Excelentă poantă, bine condusă până la ultimul suflu, când explodează. Un sănătos hohot de râs.

Se poate da stea la epigramă, nu?

Virginia, mulțumesc încă o dată pentru tot efortul traducerilor. Și pentru nășirea unui inspirat pseudonim. M-aș bucura să ne vedem la Câmpina. Nu știu când, dar vom vedea. Dacă va fi vreodată și o ediție bilingvă, va fi numai datorită vouă.

C. de Saint-Ex

Mulțumesc, Dana, și ție, în chip deosebit. Nu am zărit comentariul tău, cât scriam răspunsurile de mai sus.

Adrian, mă bucur că titlul ”îți sună” și ție. E în persana veche. Trebuie să spun că la limpezirea alegerii acestui titlu a contribuit și un alt autor de un mare simț artistic dar și de imagine, Alice Drogoreanu.

Doamna Marlena Braester, sunt măgulit de trecerea dumneavoastră și vă mulțumesc în chip deosebit pentru opinii, înțelegere și... sprijin, care, vă asigur, e mai mult decât binevenit. Îmi amintesc de ”piscină”, cum să nu. Îmi reproșez și acum faptul că nu am intervenit. Aș fi foarte onorat să primiți o carte din partea mea și am să încerc să caut o posibilitate de a v-o transmite.

Alberto, mulțumesc pentru trecere, cuvinte și semn. Am reținut. Nu vreau să agit inutil spiritele, timpul va fi cel care le decantează pe toate. Eu zic să-ți păstrezi nivelul în continuare și să profiți de facilitățile HTML, de vreme ce le-ai primit. Spor!

Roxana din partea unui talent ca al tău, orice apreciere este o onoare. Îmi reamintesc plăcerea cu care ți-am descoperit scriitura. Se prea poate ca și aceasta să fi contribuit la formarea mea ca ”prozator”, căci am avut și frumoasa surpriză ca ”Rochia de bal” să fie publicată la Iași prin bunăvoința unor oameni deosebiți.

Florentina-Loredana, îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte. Îmi place să cred că și eu însumi m-am redescoperit cu ocazia aceasta. Îmi dau seama că ar fi trebuit să te răsfoiesc mai des, iar acum o să spun că am s-o și fac. Există afinități poetice în funcție de rezonanțele reciproce, iar asta nu trebuie să mire pe nimeni.

Ioana, țin minte că ai fost cea care a descoperit ce înseamnă \"Fardad\". Te-am simțit întotdeauna apropiată de poezia mea și cred că nu doar eu. Asta face bine celui care scrie, o știm preabine. De asemenea am observat la tine un fel aparte de receptivitate, un lucru nu des întâlnit. Mi-ar face mare plăcere să-ți pot oferi un exemplar. Gândește-te, te rog, la o variantă prin care aș putea face asta. Și dă-mi de știre cumva.

Moga, tot timpul am știut că nu te vei putea abține. Ironiile tale, răsuflate deja și deloc subtile, mă lasă indiferent. Dacă se poate, te-aș ruga să mă scutești de intervenția prin care să-mi spui că nu e o ironie și că ai fost sincer bla bla bla. Vom considera cu toții că ai spus-o.

Liviu-Ioan, la fel mereu aproape. Nu țin neapărat să prindă contur, ci să fie ceva la care să mă pot întoarce și care să-mi amintească lucruri frumoase. Să poată să stea drept în fața mea. Nu-mi doresc mulți cititori, e prea la modă să ai mulți. Puțini dar buni.

George, poet limpede, știu că nu prea lași semne, dar e mare lucru să ne vedem așa cum suntem, chiar dacă suntem altfel. Și să putem spune frumos, cu înțelegere, ceea ce avem de spus. Asta contează cel mai mult.

Doamna Marina Nicolaev, încă o dată mulțumiri pentru atenția pe care ați acordat-o poeziei mele, pentru frumoasele cuvinte și permisiunea de a le reproduce pe coperta cărții. Este o mare onoare și bucurie pe care mi-ați făcut-o prin opinia dumneavoastră în care m-am regăsit, prin aleasa ținută culturală pe care o reprezentați și o aduceți peste tot unde vă îndreptați atenția.

Domnule Emil, nelipsit din subsolul textelor mele, atent observator al fenomenului literar și nume aparte al prozei acestui site, întotdeauna m-ați \"citit\", \"descebăluit\", cum se spune pe la noi, cu o nonșalanță de invidiat. Îmi place să mă revendic din acea \"altă dimensiune spațială\" de care spuneți. Iar dacă am reușit într-adevăr măcar \"un moment de plăcere estetică\" pentru cineva, nu poate decât să mă bucure și mai mult. Aprecierile dumneavoastră mă onorează.

Maria-Gabriela, cititoare fidelă și mult prea generoasă. Nu mai rețin care firmă de combustibil mă citește în totalitate la Câmpina, dar le transmit tuturor salutările mele și nerăbdarea de a le spune ceva despre cărțulia mea. Ca să le întorc cât de cât atenția. Elevilor de asemenea, sper că nu i-am dezamăgit. Din centrul Universului, care se cheamă Predeal, până acolo e doar o poștă și mi-ar plăcea să pot onora promisiunea făcută, o, acum cât timp!

Leonard, mă faci să mă gândesc să dau de știre cât de cât. Dar la București sunt un inadaptat absolut și nu va fi suficient să încerc să mă înving. Știu că nu-s la modă, și încă, nu știu despre ce minune vorbești. \"Fardad\" e doar o încercare a unei anonime rostiri profund subiective, ce nu-și propune nicidecum să se plieze pe receptivitatea de acum, și care, mă tem că, acolo nu înseamnă nimic.

Mulțumesc tuturor pentru atenție, răbdare și bunăvoință. Iertați că m-am întins la povești, dar mi-a făcut plăcere să vorbim despre asta.

Am mai citit din când în când pe Carmen Iacob. Aici văd o poezie foarte matură (exceptând poate ultimele 3 versuri și tilul), un condei sigur, un brusc salt calitativ. O autoare de urmărit.

Concurența e clementă
zice starostele șef,
pân mai ieri frecau la mentă
și-odihniți, acum vor chef.

notă: a se verifica de către specialiști și trecut fără milă la off topic dacă nu corespunde.

Precisă descriere: \"standard dublu, ochi mari/ și scop unic\". Nimic nu mai e obiectiv în preajma ei, totul se subiectivizează, te izbește în plin: între \"omoplați\", în \"plămâni\", peste \"buze\". Eleganța sardonică a înapoierii cuțitului, după ce-ți taie răbdarea în două, caracterizează \"ersonajul\" pe deplin.

Gelozia nu este a ei, este a lui. Lui îi înapoiază cuțitul după ce i l-a extras, încet, elegant, cu două degete, din piept. Privindu-te direct în ochi, desigur.

Corina e o bună poetă a caracterelor, a sentimentelor atent decupate, privite cu un ochi empatic, forțat distant pentru a fi credibil, necruțător de real pentru a fi autentic.