Calancea Eugenia

Am trimis un sărut pe cer. Vântul l-a văzut și l-a luat. Am visat la un înger blond. Noaptea întunecată l-a ascuns. Am ascultat cuvinte de dragoste Și în extaz este inima mea. M-am plimbat pe

Sunt oameni din care curg poeme Și oameni din care curg furtuni, Suntem cu toții, ființe efemere Și toți gonim prin viață, ca niște nebuni...

Stau în casă la căldurică, Și privesc afară, mi-e frică. Lemnele trosnesc în sobă Fără foc să stau, nici vorbă.. Îmi e dor de primăvară Să mai ies puțin pe afară, Să-mi mișc oasele

Primavara, care-ai fost Nu veni, n-ai nici un rost! Vreau o primăvară frumoasă, Dacă decide să renască. Privesc cum vremea trece Cu veri toride, iarna rece, Grăbită înspre alte timpuri În

Uite-o pe martie nebună. Cu picioarele goale și se răzbună. Are adieri de vânt și raze de soare. E o bucurie să le vezi ca o onoare. Cu toate că este foarte curând Fluiere de păsări în zare se

Flori de primăvară-n păr, Flori de câmp și flori pe ramuri, Toate ies la adevăr. Triluri mii de păsărele Ne încântă fantezia Soarele cu-ale lui raze Ne alungă astenia.

În seara asta, luna și stelele par a fi uimite, Din cauza zâmbetului tău Și pentru ochii tăi frumoși, Un pic de fard pe obraji și luna luminează, În timp ce stelele timide se ascund În spatele

Am plecat să culeg vise Dintr-un anotimp bogat Cerul meu fără de vize Astazi iar m-a sărutat. În privirea ta ai brazi, Dimineața de pe perne Ce frumoasă ești azi, Dimineața-n poeme.

Bărbații sunt ca pantofii cu toc. Sunt cei frumoși care te-au rănit, cei care nu te plac de la bun început, cei care nu pot fi niciodată ai tăi, cei care sunt fascinați de plecare, dar apoi

Când te privesc te văd în ceață, nu pot distinge nici zâmbete, nici lacrimi, încerc să șterg incertitudinea din ochii mei, precum șterg geamul iarna, când exteriorul e rece, iar în

Iubirea e un foc ce arde, E un fior în miez de noapte, Ce îți gravează-n suflet, Pe care-l simți ca pe un cântec. Îți spun drept, ești cu foloase.... Ești ca reumatismul-n oase N-aș putea să

Educarea unui popor la adevăr, Dar nu trebuie să ne dăm niciodată, Pentru a avea în sfârșit Lumea pe care o merităm cu toții. Visând, Sperând Și cred, Într-o lume care nu este

Niciunul nu-i ca altul! Dar fiecare suntem noi atât cât trebuie! Suntem prinți ori cerșetori.... iubire ori ură... virtute ori păcat... suntem exact ce am ales să fim. Nimic mai mult.

De ieri simt că nu mi-e bine, M-ai răstignit, te-am tălmăcit. Un "ultim vis, atât ne mai rămâne, Să ningă cu iluzii pe pământ. Eu sunt doar eu, un gând fără de tine Abisul îl aștept, cu vie

Vezi că tot om ești. .... Ai muncit și-ai să muncești. Statul cere să plătești. .. Viața cere să trăiești. Pe tine te doare viața La mine-i scurtată viața. Lasă viața să te doară.... Decât

Să ne bucurăm acum, Primăvara e pe drum, Și renaștere aduce, Ghiocei cresc la răscruce. Reînvierea în natură, O înviere în făptură, Să aprindem la altare, Dragostea ca sărbătoare, Iar în

Aș vrea ca în fiecare dimineață Să am un zâmbet și cafeaua dulce, Aș vrea ca nici o lacrimă pe față Să nu mai văd cum rece-mi curge. Aș vrea o vorbă și un zâmbet S-apară din nou în viața

Azi uită cine ești și trezește-te la viața o dată cu natura. Fii un fluture zglobiu și așează-te pe prima floare a purității. Ziua să-ți fie mai senină ca infinitul. La mulți ani, floare a primăverii.

Primești ceea ce dăruiești Vei fi iubit, fiindcă iubești. Indiferent ce zodie ești Iubește și iubire primești. Mă retrag să nu fiu Prăbușită de uimire. Pasul tău...pustiu Mă lovește-n

Te port cu drag în vis Te port cu drag în gând, Te port cu drag în suflet... Doanme suspinând. Să te port în taină ... Ca pe-o scumpă haină, În lumea noastră vie Ca pe-o poezie. În

Ce poate fi un suflet? Un val sfărmat în mare, Un abur ce se-nalță Din marea de visare... Rămai cu mine-o clipă Și nu mă părăsi, Căci inima îmi țipă Și sufletu-mi învii. Mai rabd încă un

În atâta verde Poate că m-aș pierde, Dar încă găsesc În verde primavară Ce-o să vină iară, Dor și bucurii, Multe poezii, Să citesc cu drag, Poeme șirag. Fă ce simți, dar cu răbdare, Și

Privirea ei mă încălzește, Cu zâmbetul mă liniștește Și dragostea i-o simt mereu De câte ori îmi este greu. Ea e raza mea de soare, Vieții mele-i dă culoare, Oricât anii-ar fi de grei Eu