Calancea Eugenia

Mi-ai lipsit. Esența vieții mele, Rază de soare Care strălucește în cerul infinit, Lumina mea care strălucește. Întuneric adânc. Deschide-ți inima. Pentru dragostea mea. Tu ești apa care o să

O să mă uit prin fereastra ochilor tăi Și am să-ți fur sufletul. Sunt cititorul gândurilor tale Care te-a jefuit de friguri. O să mă uit prin fereastra ochilor tăi Să-ți fie dor de mine în

În goana zilei, printre oameni, adesea ne echivocăm... uităm că, prin natura noastră, greșim, iertăm...ne înșelăm... doar risipind frânturi de suflet, sperăm, apoi, să ne-ntrupăm... și

Zori de zi îmi ești lumină m-am apropiat de tine m-am făcut un fluture să mă înalț ca un zmeu dincolo de iubiri am deschis ferestrele să intre lumina inima mi-am agățat-o de-o petală de

Dintr-o dată brusc ai realizat Că timpul nu are timp, Nu există primul și apoi următorul Asta arată ceea ce ești înăuntru. E o sete nesfârșită. Pace și liniște. Eternul într-o clipă Se

Nu pot sculpta în lacrimi Dar amintirea-i clară E greu să redactez Ce port în inimioară. Despre Isus e vorba ? Cu toți purtăm o cruce Și viața ce trăim Ne-e ades confuză. Nu prea conteaza

Vreau să-ți spun că te-nțeleg Și de aceea o s-aleg. O s-aleg și eu tăcerea Ca să-ți fac ție pe plac Sper să-mi găsesc puterea Să fac treabă și să tac. Înțeleg că prin tăcere Multe gânduri

Caldă lumină ochii tăi răspândesc culori în aer înfloresc când în zări ei privesc iubire dăruiesc de ochii tăi zâmbesc mă scald în ei, plutesc și dacă-i întâlnesc tresar,

Știi ce? Aș vrea să-ți spun o mulțime de lucruri... În nori m-am ascuns, Pentru a conduce vântul spre tine Și cu o șoaptă dulce La urechea ta, Cuvintele mele se vor simți... În vocea vântului..

Citesc și simt în suflet primăvara, În tril de păsări îmi răsună zarea, În jur cănd totul e-nflorit Mi-e dor de omul meu iubit! Citesc mereu și înțeleg Viața de iubire s-o leg, Fără iubire

Ridică-ți ochii spre cer, Pentru noi apusuri de soare, Ridică-ți ochii unde-ți găsești speranța, Uită-te și vezi lumina. Vezi ce lipsește pentru a găsi calea iubirii. Uită-te la plante cu multă

Ce-ar fi fost dacă era întotdeauna primăvară... florile,fluturi, aer ușor și noi mereu tineri.. mereu toate la fel. Ce-ar fi fost dacă pe cer era întotdeauna soarele... Pajiștile erau mereu

Au trecut anii peste noi, Dar nu mai este cum a fost, Am rezistat la multe ploi Dar simt că totu-i fără rost. Bolnavă e acum inima mea Și nu am leac să o fac bine Și chiar să am nici nu mai

Visez un soare-n suflet, arzător Un câmp imens, cu multe flori, Mi-e cugetul nebun de dor De-o primăvară plină de culori.

Te iubesc permanent Atâta cât mă pricep... Nu e iubire în simțire E iubire, scrisa-n rime. Te iubesc ca pe un dor Ca pe apa din izvor. Te iubesc cum n-o să știi Doar citind în

De multe ori privind absent Vă tulbur cu prezența, Iar de vă voi fi judecător Îmi veți simți absența De primăveri vorbind în Eco Pârâuri ies din vaduri Și peturile plutesc ușor Pierdute

Ochii mei azi sunt senini Au în ei privire blândă. Cred și văd iar în minuni Și sunt plini de voie bună. Ochii mei au plâns destul Lacrimi multe au vărsat. Din iubire neîmplinită Și de dor

Eugenia Palade Calancea 10 minute · Azi de dimineață Puțin am citit S-a pornit zăpada Sudul iar îngheață Stau și beau cafea Nu prea vad de ceață Despre anotimpuri Am vorbit în

Of primăvară! pe unde umbli, s-a întors bătrâna iarnă și frigul iar a venit. Pământul a albit și florile n-au înflorit. Pe unde călătorești căci parfumul tău nu-l mai găsești. Te rog

Tu soldat...nu cu arme ci cu flori Ce ne dai mereu fiori... Ne faci câte-o fantezie Și dispari fir-ar să fie. Ne plac armele tale Sunt floricele...nu letale Crească macii pe câmpii Și

Îmi cunosc trecutul, știu motivul pentru alegerile mele, știu ce am în interior. Știu cât de mult am suferit, știu cât de puternică sunt știu cât de fragilă sunt și nimeni altcineva nu

Zi înzapezită și fericită... Și ce dacă ninge... Și ce dacă plouă... Iubim natura și dacă e rouă... Bătrână iarnă, te rog să pleci Să-ți iei cu tine și albele poteci. Mă uit în calendar și-ți

Zânele nu sunt elfi, sunt femei care au învățat să zboare, crezând în visele lor... Sunt frumoase. Frumusețea este o mare comoară, Dar există o comoară cu valoare mai mare care este grație,

Căutând infinitul O să-l găsești în zâmbetul unui copil. Ai grijă de acel zâmbet... E sufletul lumii. E doar un zâmbet. Chear și o lacrimă poate explica dragostea. Uită-te la