Calancea Eugenia

Mama mea e cea mai bună cea mai caldă și duioasă ea este o protectoare, iar în mintea mea-i o floare. Cu iubire mă-nconjoară și la pieptul ei mă strânge, iar când plâng atunci îmi

În suflet să adun albe petale Să acopăr cu ele, Culoarea gri Și-n fiecare zi, Să pot din nou iubi! În suflet am aprins deja Lumină din aroma ta.... Valsul clipelor din noi Călători prin lume

Ce-i iubirea între lupte? Mă-ntreb și eu adeseori Când inimile-s surde, mute Ce sentimente să strecori? Ce-i dragostea în fiecare O rugă ce topește-un soare Un rug ce arde în neștire

Ești izvor cu apă lină .... Ești sufletul plin de lumină Ești visul ce l-am visat Cat de mult te-am căutat. Ai fost plămadit să fii Omul de pe locul întâi O poveste împlinită De toată lumea

Au spus că o să fie bine, Dar nu au spus și pentru cine. Au spus să mai avem răbdare Va fi mai bine, ei spun oare? Aș fi dorit un trai mai bun Acum o știu, a fost nebun. Rămânem sigur

Particule de praf în Univers, furnici spunea cineva, eu, mă feresc chiar și de umbra mea, de Dumnezeu, încă nu știu prea bine, cine a creat pământul și pe tine, din rime pot să fac o

Cum să îmi explic menirea Când prin viață trec tăcut Rătăcind cumva gandirea Printr-un timp deja pierdut Soarele cândva se stinge Nici pământul nu rezistă Catastrofe din natură Viața o va face

Deschide fereastra Să intre și viața Deschide și lumea Sa intre speranța... Am deschis fereastra, Am deschis și ușa. Am deschis și poarta Sufletului meu. Te aștept cu drag, Te aștept cu

Eu am sădit mereu în viață, Pe-ntregul timp însorit, Iubire, soare și lumină Și n-am cules ce-aș fi dorit. Cu cine să încep primăvara ? Când prin inimi bat furtuni Și a inghetat din nou

Doamne ce frumos răsună Melodia ta de inimă Versul ei cu mare dor Are rima si amor. Cantec... Sunet... Adiere... Freamat... Zambet... Si placere, Leac de-a inimii durere.

Am trecut și eu pe-aici fără nici-o judecată Și gândiți că a-și avea poate inima de piatră. Eu nu caut fericirea, totul pare cam hilar Judecat voi fi de unii ca o zi din calendar Am mai spus

Am sufletul greu și pustiu Și viața mă ia la vale, Departe de casă să fiu E boala grea ce-mi dă târcoale. Acum lumea nu mai iubeste, Nici un copil nu mai visează, Cu mult amar incet el

Tu m-ai învățat să cred Și in soartă și in vise, Stiu in viata să si pierd, Chiar de am doar uși închise. Nu am realizări in bani, Dar am pace sufletească, Și cu timpul peste ani Tot ce am

Eu nici acum nu știu Iubind, dacă se poate Să simți în tine un pustiu Și-n suflet te dor toate... Gura cu miros de floare Fie-ți noaptea într-un vis Și sufletul, mereu aprins. Fie-ți visul o

Poveste, dragoste, amor, ce-mi dă târcoale încetișor, Să vadă dacă-n suflet port un ultim dor, Dar e parșivă și e rea când ea îmi joacă viața mea, Ca pe un rol incert, ades jucat d-un

Am tot visat ispita, a înghețat sărmana, Pustiu e înainte, ce rece-mi este fruntea! Povestea s-a sfârșit, eroii a murit, Ne plânge amintirea, e drumul osândit? Te voi iubi aiurea, te voi uita