C.T.

multa gingasie.....poemul tau imi aminteste cu drag de copilarie.
DA,finalul este superb!
Carmen

tot am trecut si mi-a placut ce am gasit ar fii si pacat sa nu las un semn pt ca
versurile:"am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă"m-au lasat fara cuvinte/per ansamblu transmiteti o legatura puternica cu divinitatea.

fara indoiala mai trec,
Carmen Tanase.

poezia este reusita: scurta si la obiect/mie mi-ar place mai mult ultimul vers:
"dar eu nu mai iubesc toamna".imi pare in plus:" Și o să-ți spun atât:
Da, știu, ți-e dor..."pt ca ai pus deja accentul pe primul vers fireste e doar o parere.(it`s your option)

am citit cu mare drag toate eseurile dv.foarte ancorate in realitate :" Cine știe cum se păstrează o iubire, poate să fie fericit. Cine nu, își poate trage palme, cu soț, fără soț, cu dosul palmei sau cu degetele strânse-n pumn. Unul ție, al doilea tot ție... și uite așa vezi că ai trăit degeaba.
Fără iubirea unei femei viața este stearpă, infirmă, este mai aridă decât singurătatea în doi. Am trăit să văd cupluri ce făceau „parada" fericirii lor. Câtă falsitate într-un zâmbet de complezență, într-un „proces-verbal" ce nu mai este autentic, dar „interesul poartă fesul"."
O scriere curata,fara zorzoane...si tocmai de aceea imi place/in mod categoric
sunteti " prins de mână de o invizibilă pasiune a unei mari iubiri" pentru ca intuiti foarte bine dorinta feminina.

cu multa placere,mai trec.

un text cu imagini concentrate/multe nu as putea spune(poate nici nu ma pricep prea bine)dar simt un echilibru in toate poemicile tale pe care le-am citit cu drag.
Felicitari!

DA,de multe ori ne pierdem de noi insine si ne luam dupa lume.....mai greu este cand constientizam senzatia de instrainare (care ne salbaticeste).
citit cu placere,Carmen

ai citit inainte de postare poezia....(nu vreau sa te supar- atentie la ultimul vers si conjugarea verbelor ...mie nu-mi suna prea bine)as mai zice multe dar ma opresc aici.

...sa inteleg ca ai incercat la inceput vers alb apoi....rima?

no offense!

vad eu textul tau: de când ai plecat
nu mă mai tem să fiu păcătos
păcătos este destinul ce mi te-a luat
fără să știe cât te-am iubit
mare păcat că ți-am ciobit lumina
dragostea mea
a fost rana letală
prin care te-ai scurs
în neant
s-au spulberat visele mele
doar ele acum te adună
cuantă cu cuantă de lumină
în bezna acestei existențe
efemere
îmi sunt dorurile durerile
adânc scrijelite adunate în mine
ca sacrul în biblie în care zeul
scrie toate păcatele
parca are alta cursivitate si nu se mai potihneste in repetari(este numai o parere,fara suparare) in rest e ok

dupa ce am citit textul de cel putin trei ori am inceput sa ma gandesc la..... concediu(si mai am de asteptat doua luni!)numai acolo "e o casă pe care-ai/
construit-o într-un vis/în care era și el/la sfârșit de zi/te odihnești pe umărul lui" imi place ca"vara crește lucioasă și senină" da...frumoase planuri de vacanta am gasit aici
T.C.

nu stiu de ce ma atrage..."plecarea ca pe o toamnă văduvită de păsări".imi place textul mai ales ca nu este foarte incarcat(pare prea simplu la prima vedere dar nu este deloc asa!)imaginea de final este superba:
"decupez o gaură în cer și
mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte
până când prin inima mea
vor mai trece odată toate anotimpurile"

citit si recitit cu placere

am gasit primavara si odata cu ea...fericirea.l-am citit,recitit si l-am simtit cum "respira".mi-a placut ca te-ai ferit de cuvinte izolate si i-ai dat cursivitate.
am remarcat:"în locul virgulei
scriu numele tǎu dând un alt sens
anotimpului"
mai trec,Carmen

Rodica,poate nu stiu sa apreciez foarte bine textualizarea ta,dar cand citesc versurile tale simt aici un concept poetic uman foarte apropiat de incercarile mele in ale versificatiei si tocmai de aceea exact asta imi doresc si eu:
"sa calc piatra rabdatoare....
sa ma simt mai usoara cu o umbra aplecata peste intelegere.....
sa respir numai uitare...
iar umbletul sa ma duca...."
mai trec,
Carmen

ce pot sa spun decat...FELICITARI si subscriu la parerea Ottiliei
o reurita cap - coada
remarc:
"Precum o amfora cu seva-amara
Ce picura-n pupila noptii treaza
Cand zorii au uitat sa mai rasara"

mai trec:)

Despre starea de iubire s-a mai scris(am incercat si eu)dar nu stiam ca"stropeste in tasnirea ei pasionala arginti feerici"...iubirea (atotiertatoare) nu este relatie si....da, este o calitate naturala.
la prima lectura pare o descriere prea directa dar daca parcurgi textul de mai multe ori intelegi mesajul.
Si ai dreptate (pe timpul asta )as vrea sa ma uit la foc ...sa ma simt flacara.


cu placerea lecturii, Carmen.

Rodica,(daca imi permiti)cred ca tuturor la fiecare cumpana de ani vesmantul
amintirilor se aseaza pe umeri....dar nu la toti(in mod cert)"glasul lor rasuna".
Am trecut peste versuri de mai multe ori si ce nu inteleg este de ce a fost incadrata la nesatisfacatoare(caci la texte recom. am gasit multe "balarii"),dar sa revin pe text:vs. 3 si 4 sunt foarte inspirate,imi place cumparatia din penultimul vers.


cu placere,Carmen

frumoasa urare in prag de sarbatori:
"nu colindau sa ceara,ci colindau sa dea

Domnul si Maica Sfanta,fie cu voi, cu toti"



SARBATORI FERICITE!
Carmen

Oana, poemul tau i-mi aminteste de copilarie:"stau intinsa pe iarba
si norii defileaza lila"...place cum ai descris timpul:"o colonie de corali
crescuti pe degetele tale bunico"| trecerea in nefiinta"ti-au pus costumul cel bun
apoi au infipt cuie de jur inprejur
si sunetul lor a rasunat in mine."
......chiar simt miros de lavanda.

cu placerea lecturii
Carmen