Botu Alina

Șterge nasul cu o mână Cu o alta se închină Mucule du- te înapoi Zise fata supărată.

Prea mulți morți în primăvara aceasta. Pământul iarăși s-a umplut de flori În așteptarea lor. Osemintele stau așezate în sicriul închis ermetic. Câtă zgârcenie din partea noastră. Nimic să

Viața, uneori, stă cuibărită în om sub o tumoră mare. Amenință cu fuga de nu știi s-o primești când vizită îți face. Aleargă moartea în noi, cu viața e în război. Un timp noi stăm pe

Flori pentru mamă. Flori pentru Monica Flori de primăvară. Scump suflet neștiut, Brigaela, Mulțumim că ai trecut Să ne vezi. Suntem bucuroase Că ne-am cunoscut. Monica și

N-am văzut niciodată un alb mai frumos de mireasă. Lângă o casă fără garduri, fără copaci, fără grădină, așezată într-un câmp abia împrimăvărat, ce mai respira pe alocuri noroaiele

În Þara Zăpezilor m-am născut. Am plecat să-mi caut jumătatea sortită, Dar eu știu, într-o zi Mă voi întoarce în țara mea, Acolo unde nu e niciodată noapte, Acolo unde zăpada spală păcatele

Femeia – Copac își întinde brațele spre Cer, încearcă să cuprindă albastrul, să-i dea o nouă culoare: Verde – culoarea ei. Femeia – Copac își înfige rădăcinile în pământul pietros. Îl

Mă enervează o zi rece, zgomotoasă și un vânt tăios, la fel de rece ca iubita lui. Cred că ziua asta e iubita lui de acum, că prea îi place să-și petreacă timpul cu ea. Prea nu se mai satură de

Vremea de afară nu îmi place. Vântul ascuțit ce umblă pe străzile pline de praf, de pungi și de oameni; vântul ăsta mă enervează. Aș vrea să mă cert cu el, că prea îmi usucă fața și îmi asprește

Singură pe banca unde noi am stat mă bucur de soare și de amintire. Și doar o sclipire din a mea iubire mi-e lumină în suflet. Și nu mă mai doare acum despărțirea Știu că noi de mult

Mi-am privit ochiul verde și mă inundau parcă ape marine, alge verzi și lumină verde. Mi-am privit ochiul verde și mă chema de undeva firul ierbii, din adâncuri de maluri prea verzi. Și

Cât de puțin ne-am dăruit noi doi Și câte șoapte am ucis în noi. Ce egoiști și ce meschini am fost Când spuneam că nimic n-are rost. Și azi... amintirile dor Asemenea iluziilor ce mor.

Pulsează dorința și magică-i clipa când muguru-și cere fărâma de viață.

Aveam audiență la Dumnezeu. O cerere, dar începusem să mă tem că voi fi luată la întrebări și trecutu-mi va deveni subiect de bârfă pentru ziarele Iadului.

Flacăra albastră e legământ cu iubirea, E pact încheiat cu viața E foc ce întreține creația. Viață, Iubire, Creație, Absolut Flacără albastră. Legământ, Pact, Foc, Crez Flacără albastră.

Să alerg să mă caut, să mă găsesc să mă știu și să mă iubesc. Să nu mor și să aflu esența flăcării albastre. Să te iubesc, să te vreau, să te știu pentru mine. Să visez și să dorm și să

Primăvară când îmi vii cu alaiul de Florii intră și în casa mea poarta îți voi descuia. Intră și ne adu o floare din poala rochiei tale, om privi-o, n-om strivi-o. Și-un fir de iarbă ți-om

De-ai fi lângă mine, iubite Noi doi împreună am cânta Și am merge prin rouă Și am râde în soare, Căci vezi... depărtarea mă doare. De-ai fi lângă mine, iubite Þi-aș spune doar vorbe de

Vom fi pe Pământ amândoi Substanță fluidă din Râul Iubirii, Izvor de Viață, Copii Nemărginirii. Îmbrățișați în Sărutul de Foc, În stare a preface și praful în aur, Minuni ne vom ști în

Ce durere cruntă astăzi mă răscoală? Doamne, dă-mi putere Doamne dă-mi credință Să mă scutur de puricii adunați de prin războaie, de păduchii otrăvitori trăitori pe pielea mea, Dă-mi

Iubitul meu, dacă vei vrea vreodată să îți amintești chipul meu nu mă căuta în fotografii. Aceea de acolo nu-s eu. Pe mine caută-mă în verdele copacilor, pe mine găsește-mă pe o stradă, de

Stăteai nopți lungi și îmi scriai Ei bine, timpul a trecut Ca un mamut, un neînțeles Pentru puterea mea. Și a trecut an după an Þi s-au părut oare în van? Ei au trecut Eu m-am trecut… Și