Prea mulți morți în primăvara aceasta.
Pământul iarăși s-a umplut de flori
În așteptarea lor.
Osemintele stau așezate în sicriul închis ermetic.
Câtă zgârcenie din partea noastră.
Nimic să
Viața, uneori, stă cuibărită în om
sub o tumoră mare.
Amenință cu fuga
de nu știi s-o primești
când vizită îți face.
Aleargă moartea în noi,
cu viața e în război.
Un timp noi stăm pe
Octombrie
Cad frunze galbene pe alei
Mie îmi alunecă peste umeri idei
Pe mine mă chinuie o pată de cer
Mă doare secunda de ieri
Și tu ești departe și trist…
Și toamnă mi-e mie în suflet.
Pe
Flori pentru mamă.
Flori pentru Monica
Flori de primăvară.
Scump suflet neștiut,
Brigaela,
Mulțumim că ai trecut
Să ne vezi.
Suntem bucuroase
Că ne-am cunoscut.
Monica și
N-am văzut niciodată
un alb mai frumos de mireasă.
Lângă o casă fără garduri,
fără copaci, fără grădină,
așezată într-un câmp
abia împrimăvărat,
ce mai respira pe alocuri
noroaiele
În Þara Zăpezilor m-am născut.
Am plecat să-mi caut jumătatea sortită,
Dar eu știu, într-o zi
Mă voi întoarce în țara mea,
Acolo unde nu e niciodată noapte,
Acolo unde zăpada spală păcatele
Femeia – Copac își întinde brațele
spre Cer,
încearcă să cuprindă albastrul,
să-i dea o nouă culoare:
Verde – culoarea ei.
Femeia – Copac își înfige rădăcinile
în pământul pietros.
Îl
Mă enervează o zi rece, zgomotoasă și un vânt tăios, la fel de rece ca iubita lui. Cred că ziua asta e iubita lui de acum, că prea îi place să-și petreacă timpul cu ea. Prea nu se mai satură de
Vremea de afară nu îmi place.
Vântul ascuțit ce umblă pe străzile pline de praf, de pungi și de oameni; vântul ăsta mă enervează. Aș vrea să mă cert cu el, că prea îmi usucă fața și îmi asprește
Singură pe banca unde noi am stat
mă bucur de soare și de amintire.
Și doar o sclipire din a mea iubire
mi-e lumină în suflet.
Și nu mă mai doare acum despărțirea
Știu că noi de mult
Mi-am privit ochiul verde
și mă inundau parcă ape marine,
alge verzi și lumină verde.
Mi-am privit ochiul verde
și mă chema de undeva firul ierbii,
din adâncuri de maluri prea verzi.
Și
Cât de puțin ne-am dăruit noi doi
Și câte șoapte am ucis în noi.
Ce egoiști și ce meschini am fost
Când spuneam că nimic n-are rost.
Și azi... amintirile dor
Asemenea iluziilor ce mor.
Aveam audiență la Dumnezeu.
O cerere,
dar începusem să mă tem
că voi fi luată la întrebări
și trecutu-mi va deveni
subiect de bârfă pentru
ziarele Iadului.
Și mi se face dor când noaptea vine,
când capul prea fierbinte
mi-e frământat de gânduri
și simțurile toate adormite
așteaptă să revii, iubite.
Și ploaia se strecoară în suflet,
izvor ce
Flacăra albastră e legământ cu iubirea,
E pact încheiat cu viața
E foc ce întreține creația.
Viață, Iubire, Creație, Absolut
Flacără albastră.
Legământ, Pact, Foc, Crez
Flacără albastră.
Să alerg să mă caut, să mă găsesc
să mă știu și să mă iubesc.
Să nu mor și să aflu esența
flăcării albastre.
Să te iubesc, să te vreau, să te știu
pentru mine.
Să visez și să dorm și să
Primăvară când îmi vii
cu alaiul de Florii
intră și în casa mea
poarta îți voi descuia.
Intră și ne adu o floare
din poala rochiei tale,
om privi-o, n-om strivi-o.
Și-un fir de iarbă ți-om
De-ai fi lângă mine, iubite
Noi doi împreună am cânta
Și am merge prin rouă
Și am râde în soare,
Căci vezi... depărtarea mă doare.
De-ai fi lângă mine, iubite
Þi-aș spune doar vorbe de
Vom fi pe Pământ amândoi
Substanță fluidă din Râul Iubirii,
Izvor de Viață, Copii Nemărginirii.
Îmbrățișați în Sărutul de Foc,
În stare a preface și praful în aur,
Minuni ne vom ști în
Ce durere cruntă
astăzi mă răscoală?
Doamne, dă-mi putere
Doamne dă-mi credință
Să mă scutur de puricii
adunați de prin războaie,
de păduchii otrăvitori
trăitori pe pielea mea,
Dă-mi
Iubitul meu,
dacă vei vrea vreodată
să îți amintești chipul meu
nu mă căuta în fotografii.
Aceea de acolo nu-s eu.
Pe mine caută-mă în verdele
copacilor, pe mine găsește-mă
pe o stradă, de
Stăteai nopți lungi și îmi scriai
Ei bine, timpul a trecut
Ca un mamut, un neînțeles
Pentru puterea mea.
Și a trecut an după an
Þi s-au părut oare în van?
Ei au trecut
Eu m-am trecut…
Și
BA