Dedicație unui vânt enervant

Vremea de afară nu îmi place. Vântul ascuțit ce umblă pe străzile pline de praf, de pungi și de oameni; vântul ăsta mă enervează. Aș vrea să mă cert cu el, că prea îmi usucă fața și îmi asprește mâinile; aș vrea să îl pot certa, dar nu prea îmi dă motive și nici măcar nu se obosește să mă ia în seamă. De parcă eu nici nu aș exista pentru el… Aș vrea să îl izgonesc, dar e dreptul lui de a fi. Cel puțin, îmi rămâne și mie dreptul de a mă enerva.