Botu Alina

Nu cred ca m-ai înțeles corect. Nu încerc să mă impun nimănui; am spus: \" nu cred că voi mai reveni asupra ei\" și făceam referire doar la mine, nu am afirmat că nu voi ține cont de părerile membrilor, de sugestiile lor concrete necesare acolo unde poezia șchioapătă. Cred că m-am exprimat destul de clar spunând că ar mai trebui lucrată. Încă nu am primit nici o sugestie. Deci? Spui că sunt erori evidente, dar nu oferi nici un sfat pentru a mă corecta, ori eu cred că tocmai acesta este rolul atelierului. Iar a deveni publică, nu vine dintr-o necesitate a mea de a mă face înțeleasă, ci din dorința de a împărtăși sentimente, idei, care pot fi înțelese sau nu. Nu cred că avem dreptul de a cere cuiva să ne înțeleagă. Dreptul nostru se rezumă doar la a comunica ceva. Putem fi acceptați așa cum suntem sau nu, putem fi înțeleși sau nu.

si mie imi place si chiar nu cred ca o sa mai revin asupra ei, fara suparare, dar vreau sa o las exact asa cum am simtit-o. Afara de asta nu tin sa o transform intr-o opera de arta. Nu inseamna ca nu sunt de acord cu faptul ca ar mai trebui lucrata.

multumesc pentru timpul acordat

da... ce păcat ca lucrurile astea se întâmplă tot mai des...
nu am cuvinte să mai spun ceva, pt. ca tu aici ai spus totul. Deși apăsător, deși trist, deși adevărat, acesta e adevărul. Semnal de alarmă ar trebui să fie această poezie pentru morții dintre noi care încă suntem vii.

nu imi place finalul de invins. Inceputul optimist, sub semnul unui zambet si al fericirii e mult mai bun. Nu imi place nici ideea cu profanarea fericirii, prefer versul in care visai la ea.