Și mi se face dor...

am savurat poezia, asa cum este ea, fara sa analizez nimic, pur si simplu am citit-o si mi-a placut, intradevar ai cateva rezonante deranjante la unele versuri, sper ca ai sa revii asupra ei, sincer merita, mie unul mia placut.

cu adanc respect, MinusZeceLaRomana

si mie imi place si chiar nu cred ca o sa mai revin asupra ei, fara suparare, dar vreau sa o las exact asa cum am simtit-o. Afara de asta nu tin sa o transform intr-o opera de arta. Nu inseamna ca nu sunt de acord cu faptul ca ar mai trebui lucrata.

multumesc pentru timpul acordat

Alina, ultimul tău comentariu m-a lăsat așa în dilema. De ce le mai publici aici? De ce nu le scrii într-un caiet și le lași acolo? Nu vreau să crezi că încurajez marketabilizarea poeziilor dar evident că din momentul în care alegi să devii \"publică\" aceasta înseamnă că vrei să te adresezi cuiva care vrei să te înțeleagă nu să i te \"impui\". Nici eu nu îmi modific textele ușor și nu pentru capriciile cuiva. Dar cînd erorile sint evidente atunci probabil ca este vorba de capriciile mele dacă nu vreau să mă corectez.

Nu cred ca m-ai înțeles corect. Nu încerc să mă impun nimănui; am spus: \" nu cred că voi mai reveni asupra ei\" și făceam referire doar la mine, nu am afirmat că nu voi ține cont de părerile membrilor, de sugestiile lor concrete necesare acolo unde poezia șchioapătă. Cred că m-am exprimat destul de clar spunând că ar mai trebui lucrată. Încă nu am primit nici o sugestie. Deci? Spui că sunt erori evidente, dar nu oferi nici un sfat pentru a mă corecta, ori eu cred că tocmai acesta este rolul atelierului. Iar a deveni publică, nu vine dintr-o necesitate a mea de a mă face înțeleasă, ci din dorința de a împărtăși sentimente, idei, care pot fi înțelese sau nu. Nu cred că avem dreptul de a cere cuiva să ne înțeleagă. Dreptul nostru se rezumă doar la a comunica ceva. Putem fi acceptați așa cum suntem sau nu, putem fi înțeleși sau nu.