Bot Eugen Iulian

v-am demonstrat că cele două imagini sunt aproape identice, că cele două imagini au trei elemente în comun: umbra, rădăcinile și verbul „a smulge”? Mi se pare neonest din partea dvs să dați vina pe mine pentru simplul fapt că v-am atras atenția asupra unei „conicidențe” sau a unui „deja-vu” pe care l-am avut la lectură. Nu cred că este cazul să vă victimizați. Nu v-am jignit cu nimic absolut.

Eugen

23:12

imaginea „cu rădăcini din
umbra mea nu mă smulge”, este aproape identică cu cea dintr-un text de al meu, scris în vara lui 2012. Doar că dvs ați inversat perspectiva. Las aici doar un pasaj din textul meu :

„mă uitam de sus la ea
cum dădea
telefoane și limbi,
cum trăgea sfori,
încercând
să-mi smulgă din rădăcini
umbra
și să o învețe
fără de mine să meargă
oriunde vrea nimeni,”

Mai am și un alt text (mai vechi, din 2009) unde am o imagine asemănătoare cu rădăcinile:

„Ne-am smuls pe urmă din pământ
cu tot cu rădăcini privirile obosite
și am rămas deodată-mpietriți
în fața unei priveliști bizare:”


Eugen

27.05.2014;
22:11

Liviu, mulțumesc de trecere și pentru semn. Scuze pentru răspunsul întârziat. Primul meu mesaj a fost șters din varii motive. Textul de mai sus face parte dintr-un grupaj de poeme, întitulat „Zilele noastre ca arginții numărate sunt ...”, grupaj care și-a găsit locul și în ultimul număr al revistei Cetataea Culturală.

Eugen

22.05.2014,
16:37

Mulțumesc de trecere și pentru semn, chiar dacă offtopic.


Eugen

22.05.2014,
16:32

Nu e mai „stupid” norul acela decât lumea de pe pământ în care locuim, Emilia.
E un fel de retrospectivă aici, și nu nostalgie. Nu regret perioada aceea, ci încerc să mă analizez pe mine prin intermediul perioadei sus-amintite. Pentru că e o evidență (cel puțin, pentru mine), că sunt diferit față de indigenii din aceeași generație.

Mulțumesc de trecere și pentru semn

Eugen


22.05.2014;
16:30

Domnule Nicolae Tomescu, mulțumesc pentru citire și interpretare. Nu sînt chiar așa de mari acele goluri.

Valentin Ionuț, ceea ce spui tu, este „corect” și mai ales „adevărat”. Pentru că au mai spus-o și alții. Și pentru că asta e părerea majorității, o părere „generalizată”. E tot ce vrei tu, dar nu poezie, nu poezia mea, care mă exprimă pe mine. De asta am și făcut afirmația de mai sus, că nu mă înțelegi. Nu, poezia nu trebuie să fie „corectă”, nici „adevărată”, ci una care să te exprime pe tine.


Eugen
16.05.2014;
21:14

Valentin, cu părere de rău o spun, dar nu ai înțeles nimic, absolut nimic din textul de mai sus. Nu e vorba de nostalgie, ci de niște realități, realități palpabile. Asta e, unii își pun întrebări, alții pun doar etichete sau dau verdicte.

Mulțumesc de trecere și pentru semn.

Eugen

14.05.2014;
08:04.

„...ar trebui sa aprofundati un pic subiectul”

doamna Angela, subiectul abordat este unul destul de profund. Iar faptul că acest lucru vă scapă, nu e vina mea sau a textului. Pe lângă asta, în condițiile în care nu ați citit tot grupajul, dar vă permiteți să dați verdicte ori să puneți etichete pe un text, denotă multă frivolitate și subiectivism.

„ura nu duce la nimic bun”

eu cred că, dvs. supraestimați valoarea și/sau importanța personajului din text. Nici pe mine nu mă cunoașteți. Astfel încât îmi
atribuiți mie sentimente care nu mă caracterizează. Faptul că dvs. doriți să mă vedeți pe mine plin de ură, asta e cu totul altceva. Însă eu,pt. astfel de specimene nu pot să am decât sentimente reci, nu pătimașe... dispreț mai degrabă. Am scris acest text, ca și pe celelalte cu detașare, ca un observator.


„ma îngrijorati
text slab,mediocru,îngrijorator”

doamnă, stați liniștită, sînt bine. Iar părerile dvs. în legătură cu ceea ce scriu, îmi sînt bine cunoscute. Am să o iau ca pe un compliment. Și asta pentru că vă cunosc bine scrisul și feblețea& preferințele literare, care, din fericire, nu coincid.

Vă sînt recunoscător pentru trecere și semn.
Și mulțumesc pentru urările pe care mi le-ați făcut cu ocazia sărbătorilor.
A, sau n-ați făcut-o?
Ei, nu-i nimic. Se mai întâmplă.

Eugen

11.04.2014;
18:11

Da, era cât pe ce să uit să amintesc în comenatriul meu anterior și pe hackeri.

Eugen

16:04

Doamna Nache Angela, textul de mai sus face parte dintr-un grupaj de poeme, întitulat „Antananarivo! De ce? De aia”. Grupaj alcătuit din 14 poeme. Grupaj care încă se află în lucru. Așadar, în opinia mea, să judeci un text din acest grupaj, fără să te familiarizezi cu celelalte, mi se pare cel puțin incorect. Pe lângă asta, sesizez un ceva foarte personal în comentariul dvs. S-ar putea să mă înșel.

P.S. De obicei, nu-mi explic textele( e ca și cum te-ai apuca să- i explici cuiva un banc sau o anecdotă după ce i l-ai spus). Un text bun, în opinia mea, nu are nevoie de cârje sau de explicații. Fac o excepție aici, pt. că vă văd foarte „montată”, gata să demontați un text ...
Curva de mai sus, nu este o curvă obișnuită, nu este mamă și nu duce lipsă de nimic. Ba mai degrabă invers. Cu alte cuvinte, este o curvă de lux, care câștigă(bani nemunciți) într-o lună, cât dvs sau eu nu câștigăm într-un an. Așadar, habar n-aveți cui îiluați apărarea.
Pe de altă parte, sînt sătul și scârbit în aceeași măsură de neaveniți și lichele, de parvenitisme și nepotisme, de bisericuțeși găști sociale, literare și politice, de impostori, ipocriți și mincinoși. Cu alte cuveinte, mi s-a ajuns. În consecință, nu ezit nicio clipă să demasc tot gunoiul ăsta, fără să țin cont de consecință. Cu alte cuvinte, și de acum încolo, am să dau „între coarne”, pentru că pe cale civilizată cu unii nu se poate cu niciun chip.


Sărbători fericite,
Eugen

11.04.2014;
15:50

mulțumesc pentru recomandare.

La mulți ani cu ocazia zilelor de întâi și opt martie
și să ai o primăvară frumoasă.

Eugen

mulțumesc pentru lectură, însălare de semne și interpretare.

Multă inspirație în continuare și bine ai revenit pe site.

Eugen

20:32

Felicitări, Liviu, și la mai mare!

Eugen

Las rar semne de lectură și doar acolo unde îmi place ceva. Aici îmi place directețea mesajului și furia reținută, chiar dacă pe alocuri dă senzația de dicteu automat. De asemenea, îmi place că nu o dai în prețiozități și metafore prolixe ca să pari mai deștept/profund decât ești, cum am mai citit pe aici la unii. Aș face ceva, poate, cu primul vers - o dai prea pe față și astfel ceea ce spui după, devine previzibil.

Cu plăcerea lecturii
Eugen

31.08.2013;
16:34

Lavinia, mulțumesc pentru lectură și aprecieri. Te mai aștept.

Ioan, respect opinia ta. Și, totuși, un amănunt important îți scapă, și-anume: în titlu nu e vorba nici de vizitiu,
nici de prinț, ci de o mantră

(Hare Krishna Hare Krishna
Krishna Krishna Hare Hare
Hare Rama Hare Rama
Rama Rama Hare Hare)

În altă ordine de idei, să pui la îndoială sinceritatea unui autor doar pentru că nu-ți place un titlu sau nu ești de acord cu el, ține, în opinia mea de o anume frivolitate.
Aș putea să aduc în discuție cel puțin trei motive pentru care am ales acest titlu, dar nu-mi place să mă justific ori să-mi explic alegerile. Fiecare înțelege(după nivelul său de inteligență) cum și ce vrea.



Mulțumesc pentru părere
Cu aceeași sinceritate,
Eugen

Nu știu dacă e divină intervenția de care zici, sau una păgână, la fel cum nu știu dacă textul de mai sus e unul de recomandate ori ba.
Ceea ce știu eu însă e faptul că texte mai bune , postate de mine pe acest site, au trecut neobservate. Uite, asta numesc eu ironie.
În altă ordine de idei, remarc cu totul altceva: cât de importante sunt pentru autorul Adrian Pop steluțele și recomandările. Și-atunci, întreb:
aceste "steluțe" te fac să te simți mai autentic decât ești, ca scriitor. Nu vreau să mă laud, însă, crede-mă, cunosc destul de bine cât
valorează ceea ce scriu.

Acum în legătură cu textul: observațiile tale mi se par extrem de pertinente atât în ceea ce privește cheia(ironică) în care afost conceput,
precum și lipsurile(neajunsurile) de care suferă. pentru mine însă important e cu totul altceva: am redesoperit bucuria de a scrie cu toate
riscurile pe care le implică aceasta. Textul de mai sus, ca și celelalte 6 texte ce fac parte dintr-un ciclu de poeme întitulat "Antananarivo",
au fost scrise dintr-un foc. Cu alte cuvinte, sunt texte la prima mână. Dar, așa cum mă știu, peste o vreme, cu siguranță voi reveni asupra
lor.


Și încă ceva: în legătură cu ceea ce am zis în subsolul unui alt text de-al meu - să știi că nu-mi retractez cuvintele. Dar, asta e o cu totul
altă discuție, care ține de gusturi. Părerile sînt păreri: au fost sînt și vor fi subiective.



P.S. Trimisesem către conducerea siteului un email cu aprox. 3 săptămâni în urmă în legătură cu o confuzie produsă după schimbarea
anumitor date personale din pagina mea. Numele meu este Bot Eugen Iulian și nu Bot Iulian Eugen.


22.07.2012;
16:33

Silvia, mulțumesc de vizită și comentariu. Neașteptată, recunosc. În consecință, cu atât mai mare surpiza, și asta în pofida faptului că bănuielile tale nu s-au confirmat. Însă, mă bucur că ai găsit în text pasaje pe placul tău.

P.S. Textul de față se află în strânsă corelație cu textele(7 la număr) ce fac parte dintr-un cilu de poeme întitulat Antananarivo.


Eugenia,
mulțumesc și ție pentru recomandare.


O seară bună
Eugen.

20:57

Ștefan, titlul ascunde în aceeași măsură în care scoate în evidență o antiteză.
Deci, nu-l schimb. Subtitlul este titlul unui ciclu de poeme pe aceeași temă:
Visul și realitatea. Deci, rămâne și ăsta neschimbat.
Pe de altă parte, la ce texte au fost înstelate-recomandate pe acest site în ultima vreme, zău, consider că mi-ai făcut o defavoare cu această steluță, chiar dacă gestul s-a dorit a fi(sau chiar a fost) unul sincer, de apreciere.


Eugen
02.06.2012;
13:48

Teodor Dume, mulțumesc de trecere și pentru comentariu.


Eugen
01.06.2012;
00:59

mulțumesc de trecere și pentru semn.

Eugen

29.05.2012;
06:33