Poezie
Antipodul
1 min lectură·
Mediu
De la un timp,
în fiecare dimineață,
trăiesc sentimentul
că după ce ies din casă,
cineva-mi intră
pe contul de pe facebook
și socializează
pe seama tăcerilor mele:
cu o mână îmi toarnă
cenușă în cap,
pe cealaltă
și-o-ntinde lacom
spre inima mea,
mă declară vinovat
pentru fapte pe care
nu le-am comis,
pentru rânduri pe care,
scriindu-le,
pe nimeni nu am ucis;
îl invocă apoi pe dumnezeu
în minciunile sale
cu vocea lui steinhardt,
încearcă după aceea
să spună ceva
cu propriul glas,
cu propriile cuvinte,
dar până la urmă ajunge
să-și ascundă micimea
în umbra celor mari.
Spre seară,
când mă-ntorc
de la serviciu,
își șterge urmele
și se face nevăzut
în gaura lui neagră
de șarpe,
iar prietenii mă întreabă
compătimitori
cum mă simt
fără s-aștepte răspuns.
16.04.2012;
18:48
022.351
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bot Eugen Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Bot Eugen Iulian. “Antipodul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bot-eugen-iulian/poezie/14005415/antipodulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BImulțumesc de trecere și pentru semn.
Eugen
29.05.2012;
06:33
Eugen
29.05.2012;
06:33
0
să tușesc de o boală pe care nu cântă
nici fereastra, nici poteca de sub ea pe care se umblă
în fiecare duminecă spre cișmea cu gălețile goale
de sete
mă întreb cine-or fi prietenii ăștia
din pozele prinse cu pioneze pe-o pâslă sub soarele
ce decolorează cântecele?
pt.
P.S.: plăcut și antipodul II.