ia(r)tă

imaginea „cu rădăcini din
umbra mea nu mă smulge”, este aproape identică cu cea dintr-un text de al meu, scris în vara lui 2012. Doar că dvs ați inversat perspectiva. Las aici doar un pasaj din textul meu :

„mă uitam de sus la ea
cum dădea
telefoane și limbi,
cum trăgea sfori,
încercând
să-mi smulgă din rădăcini
umbra
și să o învețe
fără de mine să meargă
oriunde vrea nimeni,”

Mai am și un alt text (mai vechi, din 2009) unde am o imagine asemănătoare cu rădăcinile:

„Ne-am smuls pe urmă din pământ
cu tot cu rădăcini privirile obosite
și am rămas deodată-mpietriți
în fața unei priveliști bizare:”


Eugen

27.05.2014;
22:11

și pe celelalte site-ui:
comentariul dumneavoastră este jignitor
în rest, și eu mă bucur că mă citiți
Mihaela

v-am demonstrat că cele două imagini sunt aproape identice, că cele două imagini au trei elemente în comun: umbra, rădăcinile și verbul „a smulge”? Mi se pare neonest din partea dvs să dați vina pe mine pentru simplul fapt că v-am atras atenția asupra unei „conicidențe” sau a unui „deja-vu” pe care l-am avut la lectură. Nu cred că este cazul să vă victimizați. Nu v-am jignit cu nimic absolut.

Eugen

23:12

că dacă o să vedeți pe careva smulgând rădăcini, la umbră, o să aveți subiect de conversație mult timp...