Bot Eugen Iulian

Emilian, în blocul de garsoniere în care locuiesc, cunosc și eu câteva specimene gen boșorogul Drăgălan, care, pe de o parte respectă calendarul religios, merg la slujbă în fiecare duminică, fac mătănii și spun rugăciuni, iar pe de altă parte se comportă cu ceilalți ca cu niște jeguri umane. Fenomenul este frecvent întâlnit. Vizavi de mine, la același etaj, am prototipul feminin, sau mai bine zis corespondentul feminin al lui Drăgălan, care, deși se consideră un creștin adevărat, nu face toată ziulica decât să-și bârfească cu aplomb vecinii și să urmărească pe fiecare din bloc, la ce oră pleacă, la ce oră vine, în ce este îmbrăcat, cu ce ton a spus BUNÃ ZIUA ș.a.m.d.
Ceea ce am vrut eu să spun e faptul că textul tău aduce cumva la lumină găunoșenia sentimentelor mari, oameni care sunt creștini doar de fațadă, ori, nu-i așa, de la cuvinte până la fapte este o cale lungă...
Una peste alta, eu cred că e un text ce merită mai multă atenție din partea iubitorilor de literatură, și nu numai acesta. Am lecturat cu deosebită plăcere și pățaniile lui kemmy.
Întotdeauna te-am citit cu interes, chiar dacă nu am lăsat semn tot timpul în subsolul textelor tale, iar când lăsam, nu îmi răspundea nimeni...
Așa că, uneori, prefer să tac, chiar dacă în forul meu lăuntric sunt convins că am ceva de zis.
De altfel, de nenumărate ori, chiar tu însuți ai spus, că, deși îi citești pe câțiva autori la modul constant, nu lași semne de lectură decât ocazional.

O seară frumoasă.

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

Doamna Angela, imaginile care mi s-au părut reușite:

\"singurătatea treieră-ntunecimile pieptului\";

\"piatra filozofală bolborosește
undeva între suflet și trup\";

\"umerii încarcă cenușa\"

Apoi, sunt câteva expresii forțate, stridente,
Care frizează grotescul-

\"lumina nespânzurată\"

\"eu pelerinul din razele
facerii albăstrimii\"

sau versuri prolixe

\"clopote albe trase de vânt ca de viață
își cultivă sforile tari
ca pe niște simțuri esențiale\"

Apoi, doamna Angela, nu mi se pare deloc inspirată și adevărată asocierea aceasta dintre tăcere și lipsa de lumină- \"cine stoarce tăcerile decât cel uitat
de lumină\".
Mai ales în timpurile de astăzi, când triumfă guralivii, care vorbesc mult și nu spun mai nimic...
Tăcerea unui om poate fi mult mai grăitoare decât vorbele cuiva care nu spune nimic, sau care redă prin cuvinte nimicul, chiar dacă pe un ton convingător.
Mai degrabă aș fi rezonat cu vreo idee derivată din Blaga,
cu o tăcere aducătoare de lumină, sau tăcerea ca un izvor necunoscut de lumină...

Desigur, nu dau verdicte, ci emit doar niște păreri...

Una peste alta,
mă bucur că am avut ocazia să lecturez acest text.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Esența întregului poem, sau ca să zic așa marea găselniță, se află în penultima strofă. După propria mea opinie, moartea bunicului de la începutul textului, nu are nici în clin nici în mânecă cu restul poemei. Textul ar fi trebuit conceput, pornind anume de la acea strofă cu categoriile, și asta fără nici un fel de abatere de la temă. Apoi finalul este superflu. Filmele americane ca temă de referință sau comparație într-un text liric, consider că e o alegere total neinspirată. De asemenea, prezența morții în titlu... și în general titlul este destul de clișeic. Chiar dacă înțeleg că ai vrut să faci alăturarea asta dintre dragoste și moarte, ai făcut-o iarăși destul de neinspirat.
Una peste alta, mie îmi dă senzația că e un text scris la repezeală, fără prea multă ședere pe gânduri, există anumite pasaje în text care, un pic șlefuite, ceva mai mult gândite,
ar fi putut da o cu totul altă înfățișare acestui text.
Un text care a meritat să fie înstelat mai mult pentru a încuraja autorul, decât pentru calitatea celor scrise de el.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

(cu câteva imagini inedite) despre cei ce-și rup picioarele, dând în pietrele singurătății. Nu știam, de pildă, că piatra poate fi grosolană, chiar dacă aparține unei case locuite de singurătate.
Versul 1, în opinia mea, se află cumva în contradicție, cu v.3, pentru că
orice impuls rebel provine dintr-o sentiment sau senzație negativă.
Iar tâmplele grele fac trimitere automat la niște amintiri care numai frumoase nu pot fi. Așa cum a sesizat bine unul din antecomentatori, titlul nu prea se potrivește cu conținutul poemului, în special cu finalul, care este optimist și plin de speranță.
Mi s-a părut iarăși deplasat faptul de a echivala singurătatea zeilor cu cea a omului obișnuit. Cel puțin, așa am citit eu între rândurile respective.

Am lecturat cu interes.
Vă mai citesc.

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

Mai corect ar fi spus - Fiecare cu valeții săi.

A se citi Concluzia-Rezumat de mai sus - Fiecare cu valeții săi

Doamna Angela, cineva odată a spus că un text în care abundă adjectivele,
seamănă cu o armată în care fiecare soldat este însoțit de valetul său.

Mulțumesc pentru semnul de lectură și aprecieri.

Cu aceeași nedezmințită prietenie și stimă,
Bot Eugen

care ar putea foarte bine mersi, să nu fie scris deloc...
Îmi pare rău să o spun, dar textul tău chiar nu îmi transmite nimic.

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

Deși există câteva imgini poetice în text, acestea sunt sufocate de prea multele adjective, menite să sufoce anumite idei...
Prea multe cuvinte, care nu spun mai nimic.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Domnule Teodor, mi-a plăcut str.1 în întregime, dar și finalul:

\"voi colora în alb și negru
toate tristețile
apoi o să mă prefac că dorm

doar așa

ca să vă aflu intențiile\"


Felicitări pentru un poem reușit

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Mi-a plăcut ideea din textul tău, da, timpul marele violator...
În primul vers din str.2 ceva nu-mi iese la citire. Cred că s-a strecurat o greșeală de redactare sau ortografică.

Am lecturat cu interes,
Bot Eugen

ziua cârtiței, nu prea se încadrează în context.
Ultimele 5 vresuri sunt cele care mi-au plăcut.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

mai bine strunit, discursul din poemele tale, Liviu.
Ai reușit să concentrezi în câteva rânduri un mic univers.
Mi-a plăcut.

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

Textul ăsta parc-o fost scris în stare de sușneac. Despresneacu ista a tău mi-o adus aminte de anii studențești. Pe vremea aia, ceea ce ai scris tu aici, avea să se numească- că ai căzut în torbă. Nu mi-o plăcut tr.2.
Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Alexandru, bine-ai revenit la mine în pagină.
Mulțumesc de trecere și pentru semnul de lectură și te mai aștept.

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

Petru Hamat, bucuros de trecere. Mulțumesc pentru semnul de lectură și aprecieri.
Te mai aștept.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

concepută această lecție despre triunghi... Pe alocuri, îmi aduce aminte de tonul lui Nichita...
Am retinut in mod special:

\"Se apucă femeia de toarta cuvintelor,
de toartele gândurilor,
de toartele iubirilor trasate anterior
și se împarte în trei idei:
ideea numărul unu (despre dans)
ideea numărul doi (despre poezie)
ideea numărul trei (despre celelalte idei).\"

Cu stima si prietenie,
Bot Eugen

Am lecturat poemul cu interes de la cap la coadă. Am remarcat ritmul alert, felul în care se desfășoară acțiunea, menținerea suspansului până la sfârșit și un final total imprevizibil, care lasă loc pentru mai multe interpretări.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

sincere felicitări!
Să fie într-un ceas bun și la mai mare...
Să ai cât mai mulți cititori.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Răzvan Rachieriu, am lecturat maximele cu interes. Mi-au plăcut în mod special ideea multiplicării femeii perfecte
în oameni, frunze și păsări...
Apoi, colecția bibelourilor de porțelan, alcătuite din extazele celibatarilor.
De asemeni- umbrele pulverizate- niște atomi negri ce se mișcă haotic în spațiul fiindului.
Am rezonat cu expresia \"spațiul fiindului\".

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

care să nu știrbească