de ce ți-ai scos capul
pe trapa compartimentului
vagonului în care mă aflam?
vroiai să tragi cu urechea
și te-ai speriat ca și
omul din Neanderthal de foc?
sau vroiai să te convingi
dacă de
un patru vroia să fie un șase
dar treiul nu l-a lăsat;
sau poate era un șapte?...
înmulțit cu opt nu are cum să fie unu
dar blueberry pie-ul nu are
nici cea mai mică vină
că muffins-urile au
“Adolescent în lumea de azi” este o construcție dificil de definit. De ce este dificil? Pentru că adolescența este perioada marilor schimbări în viața individului.Adolescentul ar trebui să devină
orb și legat la mâini
mă plimb nestingherit
prin orașul plin de marinari
și iedera otrăvitoare
ce urcă treptat
tot mai sus
pe blocurile
distruse de arsenalul nuclear
depozitat de pescărușii
Lemnele-s cântarea nopții,
Îmi ziceau.
O telecomandă, programată
Să mute secvențele
Din viața mea, aflată peste un ziar
Cu poza unui copac uscat
La rubrica decese.
Cheia aruncată parcă
În
Of, tu, Frank, prinț al umbrelor din ținuturi mistice,
Vrut-au să-ți răpească seva copacului din pieptu-ți,
Să te sece ca pe-un râu de vlagă și pești radiocativi
Și să te răstignească precum o
Știi, timpul e destul de ciudat în ultima vreme; ba se întinde spre – lasă, că fac mâine, ba se comprimă în – nu mai e timp. Nici când dormi nu poți să nu ții evidența timpului, deși nu vrei asta.
Pe piciorul cu funde roze, orbitoare,
Al verii cadran ce se mișcă în mintea mea,
Am luat prânzul de nesomn
Curgând în ale nopții taine.
Nici nu mai știu cum mă cheamă –
De-atâta timp miros
minunatei televiziuni
care ne manipulează constant:
emisiuni,polemici,
mesaje electorale,constante plângeri
cromozomi, patruzeci și șase
venind subtil pe cablu
alfa și omega
se bat în piept cu
Când
eu îmi deschid mâinile,
tu îți strângi picioarele.
Eu suflu, tu inspiri.
Deoarece
tu îți desfaci părul,
eu îmi scot cămașa.
Tu sufli, eu inspir.
Zburăm, înotăm,
facem ce facem și
ne
Dragă Moș Craciun, sunt eu,
Mă mai ți minte?
Ți-am scris și anul trecut,
Dar se pare că nu ai reușit
Să ajungi și pe la mine, însă
Nu-i nimic, te iert.
Aș vrea totuși, Moșule, dacă poți
Să
Ce faci tu ,
Damă de pică, la colț,
În fustițe scurte și
Cu buzele vopsite
În culori țipătoare?
Aștepți un King of Spades
Să te scoată din mizera-ți
Condiție – din frigul
Ucigător și
am ieșit pe strada
din orașul cârtițelor
unde soarele nu e galben
iar oamenii nu joacă hora
pe acoperișurile cazarmelor
până în zori.
cutia poștala din fața casei mele
avea incifrată
Îmi germinează
În colțul ochiului
Lumina albă
A cometelor din
Dosul palmei mele.
Simt miros pur
De zapadă
Și gust un fulg
De nea din sarea
De masă,
În luna lui Cuptor.
Enescu imi
Carnea-mi miroase
a salcâm, uns cu miere
din fagul de pe stânca
taiată în două de fulgerul
ce mi-a străbătut inima ieri..
Pot sa-i simt savoarea sub limba-mi
intrată deja în
Dublu, nimic
Infinit, minus
Triplu zero –
Pretutindeni;
Nori de ploaie,
Lichid magic
Ce udă pământul
Înrobit de
Urletul asurzitor
Al tunetelor;
Țânțari flămânzi
După seva brută
Din
Sindrofie imaculată
Alb păcat lucitor
În al nopții vuiet adânc
Privitor spre ochii distinși
Ai lunii pline – pătrat.
Fumul de țigare
Metacogniții puerile
Către zarea închisă
Spre descoperire
scoți o farfurioară și
pui pe ea o cană
de porțelan în care
risipești o linguriță de praf
de sâmburi de cometă
și torni 0,20 ml apa vie
din craterul x de pe lună;
amesteci bine făcând
cercuri
Nu credeam vreodată că voi putea
Învăța să merg pe apă
Cu două cutii legate de ochiul minții
Pervertit în diavoli adormiți
În mine în vremea asediului
Fundelor roșii prinse de călcâiul
Sferei
Pe cataflac mă plimb,
Spărgând o nucă
În perete –
Drogul ciupercii mamă –
Nicotina dintr-o țigare;
Însă nuca nu se sparge.
Ar trebui o daltă țuguiată
Ca o roșie spre-abis
Să pot să ii
E cald, undeva
spre ora 21:00 și
ventilatorul urlă
cu un suflu de gheață
peste spicele-mi de grîu
din cap.
Pornesc la seceriș
dimineață - dacă am chef.
o căldură dogoritoare
mă obligă
Zăpada dispare ușor,
Iar e primăvară,
Noi doi am apus
În cer, de cu seară.
Cântând peste
Munți și văi
Am urlat: stop!
Să vină soare,
Să topească toată
Gheața din noi,
De ani, ce s-a
Cosânzeană amăgitoare,
Himeră cu buzele
Pătate-n roșu metalizat –
Pășești asemeni unei
Feline flămânde
După sângele ce curge
Prin artera aortă.
Arzi pe limba ta catifelată
Un adevărat foc de
Pocnesc din bici
Pe căldura dogoritoare,
De afară,
Spre chemarea mărgelelor
Din paharele pe jumătate pline
Cu licori bahice.
Pocnesc întru liliecii din copaci,
Întru păpădiile de pe câmp
și