Boitor Valerian

de ce ți-ai scos capul pe trapa compartimentului vagonului în care mă aflam? vroiai să tragi cu urechea și te-ai speriat ca și omul din Neanderthal de foc? sau vroiai să te convingi dacă de

un patru vroia să fie un șase dar treiul nu l-a lăsat; sau poate era un șapte?... înmulțit cu opt nu are cum să fie unu dar blueberry pie-ul nu are nici cea mai mică vină că muffins-urile au

“Adolescent în lumea de azi” este o construcție dificil de definit. De ce este dificil? Pentru că adolescența este perioada marilor schimbări în viața individului.Adolescentul ar trebui să devină

orb și legat la mâini mă plimb nestingherit prin orașul plin de marinari și iedera otrăvitoare ce urcă treptat tot mai sus pe blocurile distruse de arsenalul nuclear depozitat de pescărușii

Lemnele-s cântarea nopții, Îmi ziceau. O telecomandă, programată Să mute secvențele Din viața mea, aflată peste un ziar Cu poza unui copac uscat La rubrica decese. Cheia aruncată parcă În

Of, tu, Frank, prinț al umbrelor din ținuturi mistice, Vrut-au să-ți răpească seva copacului din pieptu-ți, Să te sece ca pe-un râu de vlagă și pești radiocativi Și să te răstignească precum o

Știi, timpul e destul de ciudat în ultima vreme; ba se întinde spre – lasă, că fac mâine, ba se comprimă în – nu mai e timp. Nici când dormi nu poți să nu ții evidența timpului, deși nu vrei asta.

Pe piciorul cu funde roze, orbitoare, Al verii cadran ce se mișcă în mintea mea, Am luat prânzul de nesomn Curgând în ale nopții taine. Nici nu mai știu cum mă cheamă – De-atâta timp miros

minunatei televiziuni care ne manipulează constant: emisiuni,polemici, mesaje electorale,constante plângeri cromozomi, patruzeci și șase venind subtil pe cablu alfa și omega se bat în piept cu

Când eu îmi deschid mâinile, tu îți strângi picioarele. Eu suflu, tu inspiri. Deoarece tu îți desfaci părul, eu îmi scot cămașa. Tu sufli, eu inspir. Zburăm, înotăm, facem ce facem și ne

Dragă Moș Craciun, sunt eu, Mă mai ți minte? Ți-am scris și anul trecut, Dar se pare că nu ai reușit Să ajungi și pe la mine, însă Nu-i nimic, te iert. Aș vrea totuși, Moșule, dacă poți Să

Ce faci tu , Damă de pică, la colț, În fustițe scurte și Cu buzele vopsite În culori țipătoare? Aștepți un King of Spades Să te scoată din mizera-ți Condiție – din frigul Ucigător și

am ieșit pe strada din orașul cârtițelor unde soarele nu e galben iar oamenii nu joacă hora pe acoperișurile cazarmelor până în zori. cutia poștala din fața casei mele avea incifrată

Îmi germinează În colțul ochiului Lumina albă A cometelor din Dosul palmei mele. Simt miros pur De zapadă Și gust un fulg De nea din sarea De masă, În luna lui Cuptor. Enescu imi

Carnea-mi miroase a salcâm, uns cu miere din fagul de pe stânca taiată în două de fulgerul ce mi-a străbătut inima ieri.. Pot sa-i simt savoarea sub limba-mi intrată deja în

Dublu, nimic Infinit, minus Triplu zero – Pretutindeni; Nori de ploaie, Lichid magic Ce udă pământul Înrobit de Urletul asurzitor Al tunetelor; Țânțari flămânzi După seva brută Din

Sindrofie imaculată Alb păcat lucitor În al nopții vuiet adânc Privitor spre ochii distinși Ai lunii pline – pătrat. Fumul de țigare Metacogniții puerile Către zarea închisă Spre descoperire

scoți o farfurioară și pui pe ea o cană de porțelan în care risipești o linguriță de praf de sâmburi de cometă și torni 0,20 ml apa vie din craterul x de pe lună; amesteci bine făcând cercuri

Nu credeam vreodată că voi putea Învăța să merg pe apă Cu două cutii legate de ochiul minții Pervertit în diavoli adormiți În mine în vremea asediului Fundelor roșii prinse de călcâiul Sferei

Pe cataflac mă plimb, Spărgând o nucă În perete – Drogul ciupercii mamă – Nicotina dintr-o țigare; Însă nuca nu se sparge. Ar trebui o daltă țuguiată Ca o roșie spre-abis Să pot să ii

E cald, undeva spre ora 21:00 și ventilatorul urlă cu un suflu de gheață peste spicele-mi de grîu din cap. Pornesc la seceriș dimineață - dacă am chef. o căldură dogoritoare mă obligă

Zăpada dispare ușor, Iar e primăvară, Noi doi am apus În cer, de cu seară. Cântând peste Munți și văi Am urlat: stop! Să vină soare, Să topească toată Gheața din noi, De ani, ce s-a

Cosânzeană amăgitoare, Himeră cu buzele Pătate-n roșu metalizat – Pășești asemeni unei Feline flămânde După sângele ce curge Prin artera aortă. Arzi pe limba ta catifelată Un adevărat foc de

Pocnesc din bici Pe căldura dogoritoare, De afară, Spre chemarea mărgelelor Din paharele pe jumătate pline Cu licori bahice. Pocnesc întru liliecii din copaci, Întru păpădiile de pe câmp și