de ce ți-ai scos capul
pe trapa compartimentului
vagonului în care mă aflam?
vroiai să tragi cu urechea
și te-ai speriat ca și
omul din Neanderthal de foc?
sau vroiai să te convingi
dacă de
minunatei televiziuni
care ne manipulează constant:
emisiuni,polemici,
mesaje electorale,constante plângeri
cromozomi, patruzeci și șase
venind subtil pe cablu
alfa și omega
se bat în piept cu
orb și legat la mâini
mă plimb nestingherit
prin orașul plin de marinari
și iedera otrăvitoare
ce urcă treptat
tot mai sus
pe blocurile
distruse de arsenalul nuclear
depozitat de pescărușii
scoți o farfurioară și
pui pe ea o cană
de porțelan în care
risipești o linguriță de praf
de sâmburi de cometă
și torni 0,20 ml apa vie
din craterul x de pe lună;
amesteci bine făcând
cercuri
un patru vroia să fie un șase
dar treiul nu l-a lăsat;
sau poate era un șapte?...
înmulțit cu opt nu are cum să fie unu
dar blueberry pie-ul nu are
nici cea mai mică vină
că muffins-urile au
am ieșit pe strada
din orașul cârtițelor
unde soarele nu e galben
iar oamenii nu joacă hora
pe acoperișurile cazarmelor
până în zori.
cutia poștala din fața casei mele
avea incifrată
Cînt dealului, frunzelor, munților,
pata de mare din bolul de sticlă.
Picăturile de rouă
îmi lovesc brutal fața,
tremurâd mlădioase
în drumul lor spre evaporare.
Aș vrea să fie soare,
dar nu
BV