bogza gheorghe

daca barbatul ar fi putut sa si-o suga singur, atunci femeia nu ar fi fost nevoie sa fie inventata. desigur istoria ar fi incremenit la adam si marul ar fi putrezit degeaba. singur sarpele cel malefic ar fi crapat de ciuda vazind ce face barbatul cu sarpele lui.
dar cum toate acestea nu s-au intimplat, a aparut femeia si mie aceasta poezie mi se pare una normala, cotidiana, esentiala - altfel cum am mai fi progresat

frumoasa imagine: mama purta legate de mână pensule, mi-a amintit de sarmanul Tonita care picta la sfirsit de viata cu pensula legata de mina schiloada, dar bineinteles nu este aceeasi imagine: el picta flori , mama iti picta liniste si dragoste prin copilarie. Un copil mare pictind un copil mai mic, printre stranuturi in palma.

excelenta scrisoare de despartire cu parfum de toamna. remarc cu placere ultimele 4 versuri. am si o intrebare: este scrisa de unul din personajele tale - un alter-ego - sau este de la tine din suflet?

caut din contra placerea aruncatului cu capul in zid. ma confund pina la betie cu toate personajele mele.astept prin urmare curind toate reprosurile tale, linga amantele mele virtuale.

daca era scrisa inainte de \'89 as fi numito poezie dizidenta, fiind insa scrisa dupa \'89 este cu siguranta o poezie a bunului simt cotidian, antidot al prostiei.

din pacate totul este adevarat. democratia va aparea cu siguranta si in moldova cealalta dar numai dupa ce vor trece cei 50 de ani necesari aparitiei ei in romania asta de aici. acolo dizidentii sau inocentii sunt prea mult luati in seama, aici la noi nu-i mai baga nimeni in seama. europa a neantizat romania cu tot cu problemele ei. conform teoremei globalizarii si moldova de dincolo va avea aceeasi soarta = acceptare prin neantizare, prin asimilare, cu totul in afara sensibilitatilor sufletului de roman sau simplu moldovean, cum vrei sa-i spui.din pacate nu putem decit sa inlocuim un vechi jug sovietic cu noul jug de tip capitalist profitabil. vom avea de toate si noi si voi dar nu ni le vom mai permite. oricum va doresc speranta acolo departe in moldova voastra, la noi sigur nu se mai gaseste. si ca sa nu uit - renuntati si voi la basmul cu unirea - de la noi nu veti vedea nimic bun, doar ipocrizie. nu ma salutati deci, nu merit.

adevarat fara tine lumea ar fi mai minunata dar nu si fara poeziile tale. ne mai vedem si dincolo de visare.

frumoasa declaratie de dragoste fara fatalul te iubesc.
totusi te rog sa scrii cu grija si rabdare, altfel ca si aici vei avea cuvinte scrise gresit = sunt convins ca din prea multa spontaneitate.

mi-a placut, este ca o picurare stalagmitica intr-o pestera vasta, care reverbereaza in ecou continuu: ,, Departele meu ... \"

ai vrut sa vorbesti sigur despre catharsis - ul sufletului tau. intrebarea este : sufletul cotidian sau cel poetic-al tau?????

perfecta exprimare. dar pentru acest petre roman care incepe sa se scrie cu litere mici, nici o fabula nu e de ajuns. toata stima

un Icar nehotarit poate marcat de mitul unui Sisif fara sfirsit, in cautarea unicului vint bun sub aripi.
sper ca am inteles bine.

Am dus experimentul mai departe, am recitat, tot pe ascuns, să nu mă creadă lumea nebun, unui copac. Acesta mi-a dat câteva frunze galbene, unele în palmă, altele în preajma mea, una pe buze! – să tac, probabil, sau ca un sărut?!

draga Valeriu, am ales acest fragment ca cel mai sugestiv pentru mine. in situatia ta nu ma pricep ce sfaturi sa-ti dau, iar eu nu sunt cel mai in masura sa-ti dau sfaturi. poate doar unul: nu te opri din pasul poetic in care mergi, nu dezerta, inchipuie-te asemenea exilatului Ovidiu cel din Pontul barbar.scrie in latina sau barbara limba daca, dar nicicum nu te opri - sigur aceasta este supapa ta de siguranta.totusi nu renunta sa reciti poemele tale sau pe ale altora = astfel vei sfinti precum un preot peretii acelei inchisori, in care prea putine poezii s-au spus. te rog nu uita sa reciti usii de la celula, gratiilor de la geam, gardianului cind doarme, peretilor de var, lingurii din mincare, farfuriei asemenea, ... cerului de peste toate, soarelui cind il vezi, ceasului de la mina ca sa-ti grabesti ...eliberarea.

Am incercat sa ma pun in situatia ta cotidiana si nu am gasitnici o cale de evadare in afara credintei in Dumnezeu prin folosirea permanenta a Rugaciunii inimii. sper ca intelegi ce vreau sa-ti zic, daca nu voi reveni, daca vei dori.
pina atunci iti doresc toate cele bune si Doamne ajuta !!!

ma bucur sa aud despre sufletul romanesc cel frate cu codrul, sau cu pomul, sau cu floarea - toate ingrijire cu suflet de taran roman
si uite asa ne mor traditiile si ne trezim oraseni orfani de parinti si de toata natura ce ne inconjoara.

frumoasă poezie, fără alte comentarii
totuși de ce poetul este mereu trist .... să fie destinul său , să fie darul său sau însăși esența sa ...

ma bucur ca nu ai pus si lui D-zeu o telecomanda, ar fi fost prea de film american ...
in rest o viata lina acceptabila comoda fara temperamentale, fara izbucniri frivole .......
Dumnezeu ne da doar mingiiere, restul depinde de noi ...

perfect, mizerabil, concis, ucis
nici un cuvint despre suflet=visat,
perfect program windows XP, matrix ...

perfect, clar, la tinta, ma dus sa imi arunc maculatura la gunoi.

un singur vers nu am inteles, de,sunt si cam greu de cap:

De duc la cap, așa-s de istovit,

am sa incerc sa te visez pe toti peretii, ca pozeze dintr-un calendar exotic, cu peisaje albastre, in care sa nu apara un el prea concret.

Flamand si goi, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut ...

citind nu stiu de ce mi-a rasarit in minte o poezie a lui Cosbuc= Noi vrem pamint !!!!!! pe la 1907
si prin similaritate imi strig= Noi vrem credinta !!!!!! la 2007.
cred ca este vorba de aceeasi stringenta necesitate