Bărbat cu telecomandă

de mâine lumea mea va fi una cu telecomandă totul automat să apăs pe butoanele vieții respiră iubește dansează am mașină șmecheră spală clătește stoarce păcat că nu poate iubi ar fi un partener de nădejde mă tot gîndeam ce bun ar fi un bărbat cu telecomandă butoanele le creez eu roșu iubește verde stai albastru mângâie galben taci mov zâmbește aș putea iubi când am chef nu mi-ar mai vâna nimeni egoismul aș putea fi doar ceea ce sunt o femeie care nu înțelege lumea care nu o vrea și mai ales care se dezminte de cele mai multe ori de ea însăși apoi mă trezesc știu că norii și Dumnezeu nu au nevoie de comenzi înțeleg că cerul râde în hohote de suferințele noastre și atunci deschid cutia Pandorei las nepăsarea să iasă și râd tâmp pe sub pleoapele tale