Timp să nu te găsesc

ieri mă gândeam că habar n-am când am început să împart lumea știu doar că am desenat o hartă puneam câte un râu apoi munți înalți orașe cu oameni mici străzi ca șerpi leneși nu știu cum mi-a apărut chipul tău îl alung repede degeaba deja desenam iubirea cu roșu umplea marea și plaja de la 2 Mai când s-a terminat culoarea am desenat suferința cu gri fără știrea mea lumea a devenit toată aceeași nuanță ca un copil tâmpit am pus luna pe hartă era singurul reper așa îmi aminteam de tine cum îmi desenai sânii și spuneai că rămân acolo cu Omul din Lună mai jos spre sud uși ferecate cheile le am cusute de vene nici cuvintele nu mă mai ajută le schițez ușor să nu mă doară să nu te alunge dar stau închise în scoici putrede pe plaja unde inima din nisip s-a șters demult granița se conturează singură eu pun doar fluturele născut din părul tău poate eu dincolo de adânc încă în exil pe insula neputinței de a uita mâine mai conturez brațele tristeții două linii strâmbe uitate în mine unghii înfipte dincolo de tăcere negi pe o piele ostenită genunchi ce caută loc de rugăciune e prea târziu dar eu te mai caut pe buze pe frunze în fotografii vechi în cântecul lui Tracy Chapman Baby Can I Hold You? care tu? mai ești? spune-mi... las harta și vin era mai simplu atunci puteam să-ți las un mesaj vino mi-e dor te simt în piele pe retină poate mai bine așa ce mai făceam noaptea când te caut în fiecare chip de bărbat în fiecare privire aruncată spre mine în fiecare vis acum am ostenit mă urc în mine încă o dată poate ultima oară cu amintiri prinse de glezne ca lilieci morți urcușul greu lasă mâine e altă zi am timp să te caut în fiecare lumină în fiecare El în fiecare melodie stupidă mai e și mâine timp să nu te găsesc