bogdan Sevra
Verificat@bogdan-sevra
„poetul Bogdan Sevra impreuna cu poetul T.S. Khasis”
bani
Pe textul:
„Victor Turburea - poetul îngerilor" de Maria Prochipiuc
Intru cu o deosebita placere pe pagina lui Tudor Negoescu, care, din prisma lecturii pe acest site, consider ca este un autor de citit si recitit.
Pe textul:
„ELEGIE (1)" de Tudor Negoescu
Pe textul:
„Sete-mă" de Daniel Bratu
Pe textul:
„Ikebana în piatră" de Lavinia Micula
RecomandatPe textul:
„Ikebana în piatră" de Lavinia Micula
RecomandatAtmosfera care predomina in poem este una clasicizanta, baroca pe alocuri, iar aici il recunoastem pe Daniel Bratu. Spatiul cantat in poezie este un topos eminescian, exprimat intr-o quasimaniera Dada. Totusi, jocul substantiv-pronume ar putea fi periculos, prin aparitia lui agasanta. Deliciul acestei poezii, poate deveni, paradoxal, un element de redundanta.
Pe textul:
„Sete-mă" de Daniel Bratu
Pe textul:
„Cainta" de cristina
(un sfat tehnic: din graba cred ca ai uitat sa lasi spatiu dupa semnele de punctuatie ce preceda cuvintele, lucru ce da prost la redactare)
Pe textul:
„Ma cant la mijlocul padurii" de Sanja Cristea Tiberian
Daca ar fi sa interpretez in cheia rabelaisiana a lui Virgil mi-as aminti un episod din Gargantua si Pantraguel... un episod cu... havuz:)) Dar nu cred ca este cazul aici, desi cheia critica amintita nu mi se pare total deplasata, daca vorbim paradigmatic despre scriitura ta.
Pe textul:
„Havuz" de Negru Vladimir
Pe textul:
„Andreea Drăguleasa [Enigma] - forța strigătului albastru" de Maria Prochipiuc
primele trei strofe:\"M-am trezit dimineata cu buzele arse de soare,/Imi umblase somnul cu capul dezgolit.../Purtase-n par intreaga sa uitare,\" pana aici textul are coerenta, sablonul clasic functioneaza, versurile pot fi interesante pentru amatorii unor astfel de sabloane, nu ma numar printre ei. Urmatorul vers, insa, pare a fi o auto-persiflare, si de aici drumul spre o creatie postmodernista era deschis. Din pacate in strofa a doua dau de \"seva, apa de mare, zborul spre adancuri\", aceleasi \"buze arse de soare\" si (cum putea sa lipseasca?) \"caietul cu ganduri\"?
Ultima strofa aduce imagini de un suprarealism strident, imagini care frizeaza enormul. In prima strofa se mentine o \"coerenta a banalului\"(sic!), prin \"nisipurile\" si \"intinderile albastre\", cu restul poemului. A doua strofa vine cu o imagine necredibila, spun necredibila deoarece imi pare ca semnificatul acesteia este total dispersat. In sfarsit, in strofa 3 tabloul mare-cer-astre este intregit, iar in cea de-a 4-a aceleasi bantuitoare \"buze arse\" reapar pentru a ne plictisi definitiv.
Pe textul:
„Buze arse" de Notopic
Astralule Azrail, uneori imi dau seama ca daca suntem intre noi, duhurile sunt slabe. La multi ani!
Pe textul:
„Vladimir Albu [Negru] - magicianul cuvintelor" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„cantare la o cinzeaca" de liviu dascalu
Pe textul:
„Sonetul urii" de Daniel Bratu
Pe textul:
„muza mea e o curvă" de Ion Nimerencu
Pe textul:
„Andrei Doboș [Ochila] - indrazneala metaforica" de Maria Prochipiuc
Ultimele 2 versuri imi apar destul de interesante. Daca :ingerul-cocor\" capata \"picioarele de apa\" imediat dupa cadere, atunci inseamna ca aceasta apa are conotatii negative, sau ma rog, de intarire a diabolicului. Imi amintesc ca unul dintre Parintii Bisericii, Evagrie Ponticul, ucenic al lui Origene, spunea in Tratatul Practic despre apa(in legatura cu insetarea) are puternice valente demonice.
Ar mai putea exista o interpretare, la care m-am gandit si conform careia, ingerul, care cade in timp(dupa o inspirata sintagma cioraniana) se purifica prin teluric. El reuseste asta numai cu ajutorul picioarelor de apa-de data asta in sensul ei purificator(nu stiu de ce mi-au venit in minte ritualurile evreilor cu privire la Maim(termenul general pt apa) in care, acest cuvant, scandat de catre sute de oameni la unison pare a fi un tropot de ploaie)
Pe textul:
„Amurg" de Negru Vladimir
Pe textul:
„focul în-cântării-de-sine" de Vasile Munteanu
Dupa umila mea parere acest soi de prozaism aforistic nu are mare legatura cu poezia! Dar desigur, pot exista cititori care sa gaseasca placerea estetica in acest text.
Pe textul:
„Devenire intru devenire" de Cernat Catalin
