Bogdan Nicolae Groza

Florine, stiu ca asa a fost dintotdeauna si va mai fi, inca. Multumesc de gandurile tale lasate aici si te mai astept pe la mine.

B-ela, demult n-ai mai venit pe pagina mea. Iti multumesc pentru semnul lasat aici, si te mai astept pe la mine.
Unde am gasit expresia \"clipa zdrumicata\"? ma intrebi tu. Greu raspuns. Asa am simtit ca suna bine si am pus asa :)

imi voi schimba infatisarea grava
cand Dumnezeu, dragutul de el,
imi va porunci cu vocea sa suava
sa cant un cantec trist, de menestrel

sa-i racoresc truditul lui popas
cu o cantare de dragoste si dor
si-n respirari adanci, facute pas cu pas
isi odihneste trupul la mine-n dormitor

si-incep sa cant de inima albastra
in curcubeuri de voci inlacrimate
se adunau si ingeri la fereastra
iar inima intr-un bum bum nebun imi bate

Cand Dumnezeu se va trezi din somn
ma voi preface-n iubire si in soapta
si voi deveni un nou om si domn
cu inima de iubire deja coapta

Lory, incerc o contrapoezie schimband doar cateva cuvinte, poate iese parodie, mai stii? :))

Masa mea

e masa mea-ntr-o rana asezata
cu farfurii aduse din antreu
iar cand se pune si oala cu ciorba
ca un facut ma oparesc mereu

mai am o masa vis-a-vis de ea,
tot subreda si aproape fara picioare
cand pun ceva pe ea usor ca o cana
ea scartaie lugubru, a amenintare...

ma culc apoi cu teama pe patul meu de paie
dintre mesele cele principale
si tresar spaimos de fiecare data
cand aud apa picurand la baie

nothing else, then

am cazut in ape
reci ca gheata
si ma intorc pe jumatate inghetat
dinspre soare inspre zonele mai calduroase,
cum ar fi sobele incinse de teracota
acum in plina vara...
paradoxal
mi-e asa de frig incat
de jos in sus sunt sloi de gheata

and I am wet wet wet...

n-am sa mai intru in bazin ani intregi
imi zice gatul ragusit,
si nici marea nu ma incanta
pe la marginea talpilor
ca au iesit sa se bronzeze
meduzele si algele
iar scoicile, obraznice,
au devenit agresive cu turistii.
si deja plictisit
de ape si de tot felul de lichide
existente prin toate strazile
dialoghez pe uscat
cu o sampanie care-mi face cu ochiul

no monny, big problems

imi aud stomacul ca cere mancare
cred ca si un elefant ar infuleca
de atata flamanzeala
Polarul, (frigiderul cu acest nume friguros)
nu-si mai are utilitatea fiind gol
tocmai pentru a-mi face in ciuda
si a ma chinui cu o foame teribila
uneori luna imi pare un pepene
galben, chiar daca n umai e acel galben
stiut din copilarie
si ma amagesc o nanosecunda ca o mananc
ametindu-mi foamea...
poate voi potoli in mine
prin autosugestie,
si foamea si setea
pentru ca atat lichidele
cat si solidele
imi provoaca stari gazoase

mi se interzice
sa ma lafai in lumini
si sa ma zbenguiesc
dincolo de mine,
pe pajistea verde
ca o gazela vesela
de spatiul verde

de ce nu pot calca pe iarba?

mi-e ciuda si urlu a nedreptate
fug peste spatiul verde
calcand florile proaspat puse
paznicul se ia dupa mine cu un par
vrand sa-mi zdrobeasca oasele
se agata de un trandafir
si se da de-a dura
peste stratul de panselute

praf si pulbere s-au facut florile
nu mai au nici o petala intreaga
de ciuda, paznicul smulge din iarba
rozele, bodoganind intruna si amenintandu-ma
cu bataia...
eu o tai inspre casa,
cu inima cat un purice,
de teama prin care am trecut

acum ma inchid in casa, ca un batran
si nu las pe nimeni sa intre
nici macar musca sau fluturele
doar vantul care suiera
tacerea este si ea blanda
iar vidul intunericului se lasa
si eu tot stau sub patura,
ciulind urechile la bataia din usa
e absurd cum reactionez dar,
vorba aia,
fuga-i rusinoasa dar e sanatoasa

pentru paznic, azi,
nu mai exista cale de intoarcere
(am auzit ca l-au data afara
pentru ca tocmai el, care veghea la
paza florilor si a spatiului verde
a distrus iremediabil florile)

frumoasa aceasta poezie de dragoste, in care femeia vie miroase a sanziene. Vie, inteleg eu ca fiind traibila in senzatii, in pasiuni, in iubire, pentru ca sunt si femei \"moarte\" in ele insele, care nu mai au puterea de a se lasa iubite sau, dimpotriva, sa iubeasca.

felicit si eu pe poezisti si le urez la mai mare.:)
Fie ca dragostea pentru frumos sa innobileze sufletele fiecaruia dintre noi, facandu-ne mai buni si mai generosi.

foarte multe simboluri, bine plasate in text, contine acest poem. Mitul androginului este vizibil, care prin pozitia bratelor lui, in forma de svastica, uneste cerul si pamantul ca intr-o hermeneutica.
Inceputul poemului in care jumatatile sunt antagonice una nascuta si inteleapta alta nenascuta dar nascuta, totusi, prin presararea samenului. De aici rasare o femeie, jumatate barbat, deci insumand intr-insa yin si yang.
Bineinteles ca din acest hibrid interesant, din aceasta simbioza intre femeie si jumatate barbat copii care se vor naste vor fi jumatate om, adica entitati fizice, cu sentimente si trairi, jumatate nenascuti, adica entitati spirituale, sa-i zicem semizei, nevazuti dar simtiti in noi, fiind tot timpul in contact cu divinitatea, cu inexprimabilul, si avand pe cap corole in aur si in argint, adica, stapanand atat soarele, (astrul zilei, corola de aur ) cat si luna (astrul serii, corola de argint)
De aici rezulta apoi celelalte simboluri si mituri, cel al Mayei, de pilda.
Finalul este oarecum asemanator inceputului de poem, dar de data asta se inchide rotund, se completeaza lipsa celiilalte jumatati. Pentru ca, daca in primul vers cealalta jumatate nu s-a putut naste in nici o gradina, lasand doar cealalta jumatate, inteleapta, sa simta, sa iubeasca, aici, in ultimul vers, cealalta jumatate nu numai ca nu exista dar e trainda, deci o permutare, o nastere a celeilalte jumatati, atunci cand \"a venit vremea\" ca ea sa-si urmeze cealalta jumatate si sa-si traiasca, iubind, viata.

o poema de dragoste in care, pe ici, pe colo, se presara simboluri. \"cărțile voluptuoase femei
satisfăcute de o singură privire\" Femeia vazuta ca pe o carte. mereu o citesti si trebuie s-o intelegi printre randuri, s-o decriptezi.
si cum era normal, finalul este ca o nastere a femeii din piatra, o lithogeneza, care are menirea de a plamadi noua femeie, cu alte visuri, cu alte senzatii, cu alte sensibilitati.
\"din fiecare piatră
a țîșnit cîndva o femeie ce aștepta un alt vis\"

Elia, multumesc pentru versurile tale si te mai astept pe pagina mea sa impletesti alte si alte versuri.

Dana, Dana, Sanziana
dorul meu e ca si rana,
tot ma doare si ma doare
si nu-mi gasesc alinare
ma invart si ma desvart
sa-mi port dorul peste vant
poate ca a obosi
si si eu m-oi hodini
ca de-atata rostogol
am ramas in bustul gol
si tot n-am gasit ursita
sa ma mandresc cu iubita
piatra-i tare, dorul doare
si iubita habar n-are
cum sa-i fiu scut si spada
daca ea nu-i, sa ma vada
of, of, of, ce crunta soarta
sa stau tot mereu la poarta
si sa o astept pe ea
ziua intreaga si noaptea
Dana, Dana, Sanziana
pune-mi degetul pe rana
vezi daca am amortit
si de dragoste-s lecuit?
Ana ,Ana, lugojana,
Dana, Dana, Sanziana

Tiiiiii, ce de contre din partea Danielelor :))
Dana, m-ai facut sa rad cu contra ta. Citeste poezia mea cum vrei; si de la coada la cap, si de la est la vest,si de la centru la margine :) Ma bucur ca m-ai contrat si vezi, nu e greu deloc ;)
Ela Ela, Daniela :) ce nostima e contra ta. Si ce iubita limbuta am de barfeste pana seara tarziu cu o vecina si pe mine ma lasa in frig, sa ma racesc. DAr lasa ca vien ea acasa si am sa-i cer sa ma incalzeasca :))))
Va multumesc pentru frumoasele voastre contre :)

simt
palma ta pe bluza
acolo unde
buricul mi-e gol
si... inofensiv

rosu
s-a facut obrazul meu
cand m-ai prins de san,
stiind ca apoi
voi avea parte
de o dulce rastignire

As fi vrut sa te contrez dur, dar vazand icoana postata, te contrez usor :))

in munti este dragoste mare
brazii isi marturisesc sentimentele apelor
verdele isi marturiseste iubirea luminii

scoicile sunt si ele indragostite
si dau nastere unor perle
sa le daruiasca celor ce se iubesc
in mare...

fantanile isi aranjeaza coafura
ca si acolo ajunge ochiul dragostei
cand la ea vin visuri de iubire
sa se priveasca inauntru...

campiile, si ele, isi fac cruce
la fiecare noua venire a primaverii
cand vor fi alintate de tril de pasarele
si de cantec de clopote miruite

erata, rugandu-l, nu rugand-ul.
scuze, graba

amfora, reprezinta o multitudine de simboluri, e ca un fel de graal in care se pastreaza o taina divina. Poate de aceea erai femeia amfora ca sa pastrezi o taina, scrisa cu hieroglife, rugand-ul pe \"el\" sa te aduca, citindu-te, descoperindu-te, pastrandu-te ca pe un vas scump, in fata caruia trebuie sa taci, fie mut de admiratie, fie ca o tacere mistica, religioasa, tainica.
Strofa a doua e o ruga facuta dupa ce te-a descoperit astfel incat intree tine, ca amfora, si el, ca pastratorul graalului, adica a vasului tainic, exista o simbioza perfecta.
Asa vad eu aceasta poezie

sa-mi lasi in coltul ferestrei un semn
un geam intredeschis, o cheie universala,
orice, pentru a intra la tine,
cand apare luna si toti ai casei dorm
sa vin la tine, pe varfuri,
zambind cu subinteles printre obloane,
sate asez in bratele-mi lacome,
sa-ti dau indata saruturi patimase
si cand voi ajunge la...buric
sa te superi doar un pic
din cauza ca te-am luat prin surprindere
ca esti transparenta si pudica
dupa care, revenind la loc, in starea ta,
sa ne iubim in noapte

Amelii, o contra romantica, asa cum e si textul tau. Sper sa nu se supere cei din casa ta ca le tulbur linistea si somnul cu serenada mea :))

Ela, multumesc de steluta simbolica pe care mi-o acorzi si ma bucur ca-ti place mult poezia asta. Toate cele bune (visine) :)) iti doresc/daruiesc.

:)) sunt o Doamna, ce \"aia\" mea
care nici macar nu o am
- fie vorba intre noi
a ramas la purtatorul pixului care m-a scris -
Asta m-a amuzat cel mai tare. Contra sugubeata mi-ai postat aici, incat rad intruna.
Multumesc de trecerea ta pe la mine si te mai astept cu contre de acest gen :D