Poezie
Cromatica iubirii
lui Costin Tănăsescu pe Dumnezeu cel bleu
1 min lectură·
Mediu
Mă voi preface-n lacrimă albastră,
Cînd Dumnezeu în valul dimineții,
Pictează dragoste naturii din fereastră,
Conturul roz iubirii și al ceții.
Voi răcori bătrînele picioare,
Spălînd păcatul zilelor toride,
De glasul lumii tale-acuzatoare,
Madea pionului, din foi efemeride.
Te-oi împleti în roz bum-bum regină,
Castanilor eterni le iau nuanța,
Rămîne-albastrul dintr-o zi senină,
Cînd Dumnezeu reface-n gînd speranța...
Oreșnițe plăcut întrepătrunse,
În curcubeul vieții inelare,
Ascunde lacrima petalei tale strînse,
Scînteii-scop...cărămiziu-amnare.
Mă voi decolora apoi în roșii mări,
Cînd Dumnezeu va estompa cu mine,
Esențele din viața de serbări,
Renașteri doar o dată...la oricine.
012501
0
cand Dumnezeu, dragutul de el,
imi va porunci cu vocea sa suava
sa cant un cantec trist, de menestrel
sa-i racoresc truditul lui popas
cu o cantare de dragoste si dor
si-n respirari adanci, facute pas cu pas
isi odihneste trupul la mine-n dormitor
si-incep sa cant de inima albastra
in curcubeuri de voci inlacrimate
se adunau si ingeri la fereastra
iar inima intr-un bum bum nebun imi bate
Cand Dumnezeu se va trezi din somn
ma voi preface-n iubire si in soapta
si voi deveni un nou om si domn
cu inima de iubire deja coapta