dreptul la veșnicie

Mi-a plăcut cum ai scris:

\"când clipa și anul
genetic sunt una\"

Și ar putea fi corect :).

Parcă e un alt stil aici, mai limpede, mai luminos.

Alma, ce onoare sa lasi un semn pe pagina mea. :) Multumesc de trecerea ta pe la mine si te astept mai des ;)

A scrie despre a-temporal nu este usor nici in filososfie, cu atit mai putin in versuri ce se simt pulsind viata, respirind intre secundele ce nu mai conteaza aici daca trec sau ramin.
Poetul se lasa clipei, anului \"genetic sunt una\", un inceput ce isi are maestgie in compozitie si idee.
Copacul-timp, copacul-suflet fara inceput si sfirsit, regasindu-se intre semenii lui.
Si totusi, in final un vis, ca si cum conditia umana este inscrisa, iar el, poetul, o traieste senin:

\"un nou fir de iarbă
este pentru pomul visător
livadă\"

Omul visin poate atinge timpurile Timpului. Frumos, Bogdan, felicitari. Prinde auriul stelutei ce se ascunde in ochii mei.

Ela

Ela, multumesc de steluta simbolica pe care mi-o acorzi si ma bucur ca-ti place mult poezia asta. Toate cele bune (visine) :)) iti doresc/daruiesc.