Prefer melancolie...

Asa sunt unii patiti, dupa ce s-au fript cu focul iubirii (si inca de mai multe ori, ajung sa prefere linistea unei singuratati dominate de melancolie, ca-i mai putin chinuitoare.
Iubirea asta nu este, de fapt, decat un imens amalgam de stari, mai slabe sau mai puternice, contradictorii chiar, ca focul cand arde mocnit sau care isi intinde lacom flacarile...

Tu nu suferi de melancolie, nu exista la tine starea asta, nici macar in passage,dimpotriva esti febril , intr-o permanenta cautare.Fiindca esti cateodata in stari opuse, de la exaltare la agonia dezamagirii, ti se pare ca nu esti bine inteles,sau chiar nefericit. Asta doar ti se pare,pentru ca esti foarte echilibrat si deh, ai si tu \"incercari\",
recomandare:cand te apropii de dragoste,gandeste-te ca te joci cu focul si atunci o sa stii sa te aperi.
Mi-a placut poezia ta
o cititoare fidela!

Pentru crissty80, multumesc de sfat;
Pentru eden: ai intuit bine starile mele.Ai facut un profil psihologic reusit, insa sa stii ca uneori am si eu melancolie in mine.
Iti multumesc de asemenea ca esti o cititoare fidela de-a mea.

\"Ma inalta-n stele, In noptile rebele, \"..
melancolia e foarte bine descrisa.. candva mi-am supus si eu sufletul urcusului si coborarii in infern deci stiu ce simti.Frumoase imagini.