Dor de desavarsire

E absolut superb sa fii desavarsit,desi cred ca perfectiunea nu exista pe Pamant.Imi place nespus poezia ta,ce seamana parca a rugaciune . Felicitari!

e o poezie frumoasa tocmai prin subiectivul rugii tale...imi place de asemenea ca intelegi ce este iubirea...cat e a darui si cat a fi.

Cautam si speram. Imi place ideea, care ma bintuie si pe mine de o vreme, asa incit...subscriu (\"invata-ma, Doamne...sa iubesc si sa iert\").

Da as pune numele ei “Rugaciune”,e rugaciune, în grabă am încercat să formez rimă întregii poezii,nu stiu dacă am reușit s-au nu. Dacă place, păstreaz-o pentru tine si dăruiește-o “la întreaga omenire”(obsearvă ca am păstrat cât se poate cuvintele tale)


Variantă

Invață-mă cum să ard
Prea multa iubire din mine
Care-mi purifică a sufetului gard
Si-n inimă îmi dă lumina de la Tine

Invață-mă cum să luminez
Intunericul gândurilor mele
Trezindu-mă să nu mă rușinez
De rațiune leneșă,de greșurile gele

Invață-mă cum să zbor
Spre nedefinita fericire
Cu ea pe aripi să cobor
S-o dăruiesc la întreaga omenire

Invață-mă cum să cânt
Eterna dragoste divină
Să pot încânta cerul în cuvânt
Unde acumulezi o vecnicie de lumină

Invață-mă să am credință
De a muta munții din loc
Să pun în mine a Ta dorință
Iubirea Ta ce-a mare și cu foc

Invață-mă,învață-mă Doamne,
Pentru a mă trezii din neștiință
Spre absolutu- Ti tânjesc,nu condamnare
Tu să-mi potoli setea doar ai putință

Si mai învață-mă,Doamne,fă-mă puternic
Să fiu ca Tine ,eu cer inghenunciat
Să iubesc și să iert vecnic
Omul pe care l-ai creat.

As schimba NUMAI \"ACUMULATA\" din strofa a IV, cu \"stransa\" sau alt sinonim. Imi pare ca nu merge cu tonul peziei. In rest, mi-a placut.