viață injectabilă

sindromul paradisului??? sau o astenie???pentru că simptomele cred că ni le producem singuri uneori, dora pentru a vedea cît suntem de vii. una peste alta, mi-a plăcut.
cezara

Multumesc de vizita si de semn, Cezara, si te mai astept pe la mine

Te așeptam cu un poem măcar o dată la cinci blazări, dar văd că nepăsarea-i cruntă. Gata ți-ajunge atâta tratament, dacă nu te-ai lecuit cu metafore, păi atunci tot degeaba. Se pare căî în creierii tăi s-a întâmplat că demultă vreme nu ai mai poposit pe aici, doar Belladona , am zis eu bine a făcut minuni cu moșul ei... Pentru că o pot spune măcar aici, fiindcă știi tu vremurile se mai schimbă...o urare de cele două zile ce deja au trecut: La mulți ani!

Maria, poeme n-am mai scris de foarte mult timp. Nu mai am starea aia si nici entuziasmul de altadata. Nu-i vorba de nepasare ci pur si simplu de o lipsa de inspiratie. Faptul ca am intrat asa sporadic, un minut pe epigrama a fost pentru a am amuza de ceva vesel, ca am o stare nasoala si fara chef. nu inteleg ce te-a suparat asa tare ca am comentat in 2 randuri o epigrama. Multumesc de urare si sper sa ies din crunta mea nepasare si sa apar din nou pe aici. deocadata vegetez.
Imi cer scuze daca am ofensat pe cineva.

Mie mi-a ramas gandul la asistenta aceea :)) Paradoxal cu inima e ca trebuie sa o ai sanatoasa ca sa iubesti si in acelasi timp iubirea o imbolnaveste.Poate o perfuzie cu dragoste te va pune pe scris poeme ...

Elena, multumesc de trecere. La mine gandul mi-a ramas la alte...duduite :)) Glumesc. Sper sa revina muzele in 2009 pe la mine ,ca m-au cam evitat