lupta cu mine însumi

Nu stiu de ce am gasit multe imagini pe care le recunosc... ca : \" Suflet încâlcit și dificil de înțeles în simplitatea lui de a trăi modest.\"... sau : \" Faliment exogen de inimă dezvățată demult de răsfăț.\"... Pentru asta exista o solutie! Sa te rasfeti singur. \"spaima instinctuala a singuratatii\"? Hmm.. s-ar putea sa ai dreptate, si multi sa nu vrem sa recunoastem..
Mi-ai dat de lucru azi.. :)
Drag,
Licurici.

Stilul acesta de dispunere a versului și respirația scurtă, îmi sunt cunoscute. Le-am exersat și le exersez în continuare și eu.
Acum am prilejul să văd cumva lucrurile din afară, oarecum obiectiv, profitând de faptul că versurile îmi sunt străine. Ce cred eu:
Expresiile sunt mult prea sentențioase. Au un aer sec de aforism personal. Ar fi trebuit, din loc în loc, îndulcită ariditatea lor cu ceva metafore. Sau depresurat limbajul prin mici șicane stilistice. Spre exemplu: în prima parte, doar \"Gând îmbrăcat în alb la o întâlnire amoroasă cu moartea.\" ar merge ca notă majoră, sub care ar fi trebuit să glosezi. Primele trei versuri sunt mult prea pretențioase. Induc o stare de reflecție sobră, înnăsprind brusc atmosfera poetică. Ar mai merge cumva și \" Imagini disparate de cuvinte dansând hip hop într-un brain storming obosit\", dar parcă și el conține o doză abrazivă de meditație livrescă. Ar trebui ceva mai mult elan, mai multă respirație, ceva mai mult orizont, în care să vezi, în fundal, un șir nesfârșit de cocori. Un tablou, mai degrabă, decât un vestiar de circumstanțe cogitative.
Așa zic, dar nu afirm categoric. Oricum, tu știi despre ce vorbești. Eu doar încerc să trag un pic spuza pe turta mea. Cititor năzuros și rebel!...

Licurici, multumesc de gandurile tale si iarta-ma daca\"ti-am dat de lucru\" :) Te mai astept pe la mine
Ioane, comentariul tau ma onoreaza.Ai dreptate in ceea ce spui.Am sa modific pe ici pe colo si o sa-i dau o noua forma. Numai timp sa am. Ne mai recitim. Multumesc de tot.

și dăi și luptă
și luptă și dăi
se fac orgoliile țăndări
ne anetseziem repejor
plăcerea de a fugi invers
ni se înjunghie iubirea
auzi ce moarte fulgerătoare
în paharul de bere
drame personale
în paharul de vin
poezii suspină
te iau remușcările
și te fac țăndări
de vină
că nu se știe
care ce eu unde
este supremațios
în curba vieții
-citez onorata instanță -
sinusioasă a vieții

Cam atât am putu contra azi, căci și puține cuvinte mi-ai dat, dar grele, ca bâta din epoca de piatră! :))

D

:))) Dora, am dat si am luptat, am luptat si am dat si uite unde am ajuns, la furtuni intr-un pahar cu apa. Si ca ai pomenit de bata ,nu-i asa ca am dat cu bata in balta? (pentru a prinde peste, desigur. :))) Faina-i contra ta.
Esti invitata oricand sa ma contrezi pana imi ies cucuie de la batele luate peste cap :))