Poezie
ușile
1 min lectură·
Mediu
atenție! se închid ușile și nu se mai deschid
decât la următoarea stație a vieții cu peronul
pe partea adumbrită a inimii…
întârziații la întâlnirea cu a doua șansă
mai trebuie să aștepte. o curgere și o parcurgere
de clepsidră. un țipăt de lebădă. o decapitare miloasă
de ghilotină… ce pustie a devenit dintr-o dată
gara sufletului. și goală. mai goală decât vidul.
numai niște umbre sumbre bântuie peronul
și apoi rânjesc malefic de pe piedestalul
unui înger renegat.
atenție! se închid ușile. din tine. din mine. din noi.
uși fără chei. fără amintiri. fără remușcări. dar cu resentimente.
intrarea în gara noastră mică. în gara voastră mică.
în gara mamii ei de viață. se face prin efracție. prin fracție. tăind
cu bisturiul patru zerouri din milioanele de vise de fericire…
eu am tăiat demult de pe listă acest sentiment. și re_sentiment.
cum? mai trebuie să tai? să simplific? să fracționez?
o ușă masivă de stejar începe să scârțâie.
mai tai febril două zerouri
și gata…
am devenit dezgolit. pragmatic. abrutizat.
în fața mea se deschide viitorul.
viitorul sună bine!?
un gând perfid îmi șoptește
hai curaj, aventurează-te în el…
033461
0
Si...da...se inchid usile, fir-ar sa fie! Se inchid si doar prin forta se mai poate ajunge la suflete, in noi. Si e pacat.
Las semn ca mi-a placut ideea, cu atit mai mult cu cit denominarea asta duce la multe taieri de zerouri. Chiar si din numarul de vise. Erau chiar asa de multe, multimplu de multe zerouri?