Poezie
Negruța
unei persoane anume
1 min lectură·
Mediu
re-capitulez cu diacritice,
într-o inimă dezvățată de vocale,
contururile magnifice,
halucinante,
de culoarea obsidianului,
cu care-ți învălui murmurul pielii
înfiorat de dorință…
ce frumoasă poți fi, draga mea!
nu știu dacă voi mai dori vreodată
să mă reconstitui,
din bucăți disparate,
după ce mi-ai făcut zob nopțile,
până mai ieri liniștite.
captiv,
în câmpul tău magnetic,
degeaba încerc să evadez
din ținuturile tale…
semitransparent la apusuri albastre,
îmi scormonești toate sentimentele încifrate
dereglându-mi sistemul imunitar.
frumoasa mea cu ten măsliniu,
sunt vulnerabil de acum
la trăire...
hai, fă-mă dependent de tine
și ucide-mă-n nemurire!
055.177
0

într-o inimă dezvățată de vocale,
contururile magnifice,
halucinante,
de culoarea obsidianului,
cu care-ți învălui murmurul pielii
înfiorat de dorință…
ce frumoasă poți fi, draga mea!\"
Poezie frumoasa, asa cum scrii tu, uneori, iar strofa de mai sus citata chiar mi se pare cea mai reusita, ar mai fi de cartit cate ceva pe ici pe colo, ca de, asa sunt eu, dar astept sa vad ce spun altii mai priceputi ca mine sau briceputi cu totul :))
drag,
Carmen