răstignește-mă în exclamații

nu pot sa plec fara sa declar o admiratie modesta fata
de acest poem (de altfel mereu m-au atras astfel de poeme
nu imi par niciodata plicticoase [vizind volumul] si
atmosfera metaforica rulez)
imi pare rau nu m-am putut abtine
remarc in deosebi finalul:
\"...răstignește-mă în exclamații
cu unghiile adanc înfipte în omoplați\"

nega, multumesc de ganfurile tale, dupa cum observi am mai introdus un singur vers la final, pentru a accentua o stare. Sper ca n-are vreo influenta neplacuta citirea ta, cu comentariul facut inainte de adaugarea de la final.
Te mai astept pe la mine

Da, e bine scris. Mai slabut mi se pare versul al doilea si cele mai bun 5,6 si 7.

de mult nu am mai citit cu plăcere reală un poem. are de toate. mai puțin suficiente diacritice...

uite liviule ca am modificat versul doi, inlocuind apolinica privire cu viscerala privire. Multumesc de aprecierile tale cu privire la acest text.
Laura, din pacate am uitat pe drum cateva diacritice. Se mai intampla. Ma bucur ca iti place poemul si te mai astept pe la mine.

trebuie sa marturisesc ca preferam sa nu regasesc titlul printre versurile poeziei.

desi e vorba de exclamatii, poezia ta nu are nici una.
imaginea creata pare idilica dar in acelasi timp cumva, razboinica...

mi s-a parut putin greoaie in lipsa semnelor de punctuatie.

si pana la urma, in poezia ta nu se intampla nimic.
totul nu e decat un gand.
si nu spui de ce doresti rastignirea. nu dai nici un motiv pentru ca ea sa se intample.

Anca, exclamatii exista, dar le aud numai eu, cand ea ma rastigneste pentru un scop anume. Acum vrei sa-ti divulg totul? :)
Motive pentru ca ea sa se intample? ar fi, dar nu-mi cere acum sa decodific poezia pentru a spune pe sleau care sunt motivele. E la fel cum te-as intreba pe tine, de ce iubesti pe cineva, faptul ca iubesti, e suficient. :)
Multumesc de comentariul tau. Te mai astept si la alte texte de-ale mele.