Bogdan Geana

unde e, domnule dragă, misoginismul, că îl mănânc! Dacă tată, fiul și sf. duh sunt exemple de misoginism, eu cred că vă faceți demn de anatema. Gestul, nu trupa rock, de care, evident, cum vă și stă bine, habar nu aveți.

e suficient să stai dreaptă. Mai feminist de atât nu se poate, indiferent de câte bazaconii ni se bagă pe gât. Roșia cu 5, instinctiv.

cu comentariul tău, Leo. Acum am convingerea că e posibil ca la bază să fi fost navă extraterestră. Felicitări! Roșia cu 5.

Acum mă acuzați că sunt politicos cu dumneavoastră? Mai rămâne să îmi cereți să ne și tutuim, și cine știe mai ce? Stimate domn vă rog să interpretați această adresare ca o rugăminte fierbinte de a păstra distanța. V-ați introdus prea mult în zona intimității mele și vă rog să faceți dumneavoastră doi pași în spate, ca să nu fiu obligat să vă ajut eu. Sunteți de un ridicol care poate la orice oră să țină loc de carte de vizită.

Felicitări!

Și ghicitori dacă scriai și tot aveai muză, pentru că așa e datul, nu are nicio legătură cu dărnicia mea. Ea există! La ghicitori însă cred că muza e învăluită toată, cum ți-o fi norocul, altfel e what you see is what you get.

Așa că acordă-i totuși minimum de respect. O să vezi că nu îți va părea rău.

Îți ofer mai jos scrisoarea luI Nick Cave către MTV, din 1995, din care sper să înțelegi care este importanța muzei:
To all those at MTV,

I would like to start by thanking you all for the support you have given me over recent years and I am both grateful and flattered by the nominations that I have received for Best Male Artist. The air play given to both the Kylie Minogue and P. J. Harvey duets from my latest album Murder Ballads has not gone unnoticed and has been greatly appreciated. So again my sincere thanks.

Having said that, I feel that it’s necessary for me to request that my nomination for best male artist be withdrawn and furthermore any awards or nominations for such awards that may arise in later years be presented to those who feel more comfortable with the competitive nature of these award ceremonies. I myself, do not. I have always been of the opinion that my music is unique and individual and exists beyond the realms inhabited by those who would reduce things to mere measuring. I am in competition with no-one.

My relationship with my muse is a delicate one at the best of times and I feel that it is my duty to protect her from influences that may offend her fragile nature.

She comes to me with the gift of song and in return I treat her with the respect I feel she deserves — in this case this means not subjecting her to the indignities of judgement and competition. My muse is not a horse and I am in no horse race and if indeed she was, still I would not harness her to this tumbrel — this bloody cart of severed heads and glittering prizes. My muse may spook! May bolt! May abandon me completely!

So once again, to the people at MTV, I appreciate the zeal and energy that was put behind my last record, I truly do and say thank you and again I say thank you but no…no thank you.

Yours sincerely,
Nick Cave.

partitura de jazz, este fals dar nu de falset, de amator, este fals de traficant de arme insinuat într-un big band și nu cred că vrei asta. Este ca și cum ai descoperi acum, într-un beci insalubru partiturile după care a cântat Fărâmiță Lambru. :)) Te rog, te implor din postura de împătimit și cunoscător, nu îți exhiba o astfel de slăbiciune! Te rog!

Am citit-o de mai multe ori pentru a ma convinge ca aparatul meu critic este reglat cum trebuie. Si acum, dau citire concluziei:
mie imi place cum scrii, dar cred ca muza ta, in loc sa stea la loc de cinste, radioasa sau oculta, sta cu o mapa in mana, in antecamera unui director prafuit de drumuri, poduri si pitpalaci cu enfizem. Iar calitatea de secretara a muzei tale se simte. In loc sa trasezi trasee, sa pui marcaje, tu explici. Poezia ta devine un indreptar, dai atat de multe detalii, atat de multe, incat inutilitatea isi pierde semnificatia. Uneori, tocmai din teama ca nu explici suficient, hipercorectitidinea se deda la acte de mooning.

"Partituri de jazz". Aici, de pilda o si comiti. Ti-o spun in calitate de cunoscator de muzica, implicat in fenomen la nivelul de organizator si colectionar de viniluri. Jazzul e jazz tocmai pentru ca partitura este fie neglijabila, fie inexistenta. Sa amintesti de "partitura de jazz" este ca si cum pe un santier ai introduce un manual de batut cuie, dat la cazma, dat cu bormasina sau ridicat greutati. Suna pretios, ireal si isi pierde taria. Satchmo trebuie apelat Suck mo, iar Nina Simone Simina Simone.

In concluzie, da mai putine indicatii si lasa hazardul sau intamplarea, sau increatul, desi asta e iarasi un termen cam pretentios, sa isi joace rolul!

Iata cine e Medeea Iancu:
https://www.libertatea.ro/stiri/scandal-la-gala-mihai-eminescu-poeta-medea-iancu-iti-introduc-penisul-meu-lung-si-negru-pantec-romania-video-2111362

Imi iau un antivomitiv si revin.

pretiosenia exprimarii. Ombilic in loc de buric... Asta e ca bancul ucis cu nemila de pudibondul care a inlocuit beşina cu pârțul :)

sau fermoarul de la pantaloni, dar e valabil doar in cazurile fara epilare inghinala. :)

care pupa pe toata lumea pe suflet.

Harrelson. Cred ca am luat potul cel mare si plec la mare cu Manelista de Murano.

Ai o linie, care te indeamna sa devoalezi perdea dupa perdea, ca o matrioska, ca un ou kinder. Si ai trama, ai eveniment, scriitura ta e o necesitate, ca un buletin informativ, ca o statistica si informare post-cutremur, nicidecum un dans de societate. Ceva ramane, ceva iei cu tine, fara voia ta. Frumoasa linie, ca un pur sange.

Rog corecteaza!

Iti jur, faza cu crucile este dupa un caz real. Am fost prezent.

Mie tocmai asta îmi place, că mi-ai dat acea senzație din gaming de openworld. După mine, cheia de boltă a acestei lumi este că NIMENI nu știe, încă FIECARE în parte cunoaște. :) Conform lui Habermas, și o regăsesc și pe asta în poemul tău: mai multe incertitudini pot pune bazele unui adevăr. Cu voința de patentare a gustului uitat avem însă o MARE problemă.

Din partea mea
FELICITĂRI

dar am înțeles că e în șantier, cu muncitori, cu numai eu nu pot să dorm care deranjează că ne amintește de Ioane Ioane... Eu, ca juxtalist, tocmai cu asta lucrez, și cu apel la memoria sau la markerele celui care citește. Așa că mă abțin să calific textul, câtă vreme avem estet implicat.

să ne concentrăm, când va fi cazul pe două premii: unul în memoria lui, altul în memoria lui Adrian Firică. Cred că se poate așa ceva, de fapt sunt convins!

Dumnezeu să îi odihnească!

Carmangerie, Daniela la Carmangerie
la CAR MAN GE RIEEEEEEE
Daniela la Carmangerie.

Doar ești ”măcelarul îndrăznelii, nu?