Bogdan Geana

Se rezolvă și asta, dar aici bonusul e un pahar de apă plată, de la Dr. Max.

Scriu acestea acum nu pentru că, după cum ar spune un polițist amator, am stat de-o parte când țara ardea, ci pentru că pentru mine există viață și dincolo de acest site. Vă așteptați să vă spun altceva? Mai întâi viața, pe urmă marea creație! Prin urmare, atunci când mi s-ar propune o delațiune pe motive de înaltă cultură, mai întâi voi sta să cumpănesc ce înseamnă asta pentru cel de lângă mine, ce dezechilibru ar induce asta în viața aproapelui meu. Dă-o pe pustii de delațiune! Așa și aseară. Am preferat un sex murdar și astral, în detrimentul unor fuste ridicate, ca la Obor, la wc-uri, pentru a rezolva chestiuni la mintea lui Gâgă. Dar să o luăm pe rând.

Mai întâi de toate, nu agreez contestările de stele fără argument solid. „Text slab, la limita atelierului”.Așa nu! Vino cu citate și cu argumente și încearcă să mă convingi. Vino cu o poveste, vorba răposatului Gigi, și ai mari șanse să nu te încondeiez în memorie cu o steluță verde, fetidă. Altfel, la crocodili cu tine. Este dreptul oricui i s-a dat acest drept să dea cu roșia în cinci. Și este dreptul oricui, deși nu încurajez pe nimeni să facă asta să o conteste, însă numai cu argumente, evident, vorbim aici sută la sută despre un pamflet. Mai presus de toate, atunci când la mijloc este și un editor, nimic nu își mai are sensul. Sfatul meu în acest caz este ori să cereți diminuarea nivelului sub 50, ca Ilie, deunăzi, ori să vă duceți în cel mai întunecat loc al camerei, să vă ghemuiți, și să puțiți în neștire, ca o brânză.
Apoi, să ne aplecăm puțin asupra câtorva lucruri de necontestat, printre care valoarea literară a lui Liviu Nanu, pentru cineva de aici „mai departe la nivel de amator”. O spunea așa, cu oarecare amărăciune: o fi el editor, dar la nivel literar e încă amator. Ei bine, greșit, stimabile! Liviu Nanu, ca mai toți editorii de aici sunt mai întâi de toate autori recunoscuți, chiar și numai de Radu, însă mi se pare oricum suficient, după care judecători de o probitate morală incontestabilă, evident, vorbim aici sută la sută despre un pamflet. Prin urmare, istoria, viața de la zero pentru toți contestatarii editorilor de pe acest site începe după numirea acestora în funcție de evaluatori. Așadar, la întrebări de genul: ce a fost mai înainte, oul sau Liviu Nanu, răspunsul este unul singur - Liviu Nanu. Și să vă mai dau una din casă: Liviu Nanu nu i-a dat niciun telefon lui Radu să îl roage să fie numit editor, steluțar, sau poet milenar. Pentru Liviu Nanu a fost suficient să apese butonul roșu. Știu, sună a banc cu Chuck Norris, însă adevărul este că i s-a spus Chuck Norris tocmai pentru că pentru americani Liviu Nanu nu suna foarte familiar evident, vorbim aici sută la sută despre un pamflet. Toți cei care visează nemurirea pe acest domeniu ar fi bine să știe că anumite bisericuțe nu îi vor duce nicăieri, cel mult i-ar parașuta într-un loc cu foarte multă lume, înconjurat de un înger de fată, însă acest miraj le va sta la dispoziție doar câteva clipe. După care, neant din nou. Iar acesta este unul etern. Așa că, dacă vor un loc în panteonul nostru, cel mai bine e ca toți belicoșii sau neliniștiții să adopte mai întâi un editor. Liviu Nanu, de pildă, este adorabil. Îl recomand, chiar dacă crapă fierea în mine. Pe mine lăsați-mă ultimul. Chiar după Radu. Acum sigur crapă fierea în el.

Prin urmare și așadar, opriți-vă din a contesta dreptul steluțarilor de a acorda stele. Ei i-au câștigat încrederea lui Radu și ne-au umplut nouă conturile. Iar dacă primiți niveluri în urma unor presiuni, bucurați-vă cât puteți de mult de viață. Nu vă garantează nimeni că nu face presiuni împotriva voastră unul mult mai bun ca voi în ceea ce privește talentul și cultura, unul care, cu argumente, vă trimite la munca de jos, acolo unde numai limba dulce v-ar mai putea eventual aduce ceva beneficii. Luați aminte de vorbele lui Woody: „bisexualitatea vă dublează instantaneu șansele de a vă asigura o întâlnire sâmbătă seara.”

Textul bine scris, îmi aduce aminte de vorbele lui Allen: “I don't know the question, but sex is definitely the answer.” Îl și traduc pentru francofoni și francofili: „Nu cunosc întrebarea, însă în mod evident răspunsul la ea este SEXUL”.

la cererea ta.Să-mi spui dacă nu vrei și un brifcor, intră în preț!

Revin, pentru ca se cere. Uneori pisicile sunt necesare in pereche.

Asezonat cu citate din lucrarea dumneavoastra, comentariul meu este exact ce este. Nimic mai mult.

mai întâi vreau să mă edific, academic vorbind, ce e aia pluă. Deocamdată nu găsesc nimic compromițător. După care, dacă chiar e de măsurat, om rezolva-o și pe asta.:))

aș putea să te rog să îmi postezi, nu un link de google, ci mai multe imagini cu acest ochi maro? Merg și cele cu copyright, nu le voi reutiliza. Mulțumesc anticipat.

Comentariul meu era subordonat direct comentariului doamnei Dolcu Emilia. Nu trebuie să ghiciți nimic, trebuie doar să fiți puțin concentrat, pentru că site-ul este conceput foarte simplu.
În altă ordine de idei, acuzele dumneavoastră au fost înregistrate în baza noastră de date. Cu siguranță vom lua măsuri, nu vă impacientați!

Vă rog să nu răspundeți dumneavoastră în locul doamnei Dolcu Emilia, căreia îi era adresată întrebarea mea, urmare a frazei domniei sale:
„Într-adevăr, totul pare să se deruleze sub privirea unui ochi cilopic!”

Mai suntem și alții pe aici, zic eu.

ochi cilopic???

Un poem mediocru, greoi, precum crampele atroce de stomac și plin de exprimări forțate sau sintactic fără acoperire.

„să-ți imaginezi că de nu desenezi tu contur și substanță pericolului,
rănii – acestea nu există, poate fi o cale de-a te spăla de viață.”

„Ce câștig îți aduce, sau tu lui, drumului, consumului, chiar minor,
de energie pe care o investește Lumina în tine?”

am citit-o a treia oară și m-am hotărât, vorba unui standard swing: „you say potatoe, I say potato, you say tomatoe, I say tomato”. Tu vezi Pygmalion, eu văd Happy Prince. Și Agustin Cuzzani (Centrul înaintaș a murit în zori). Dar mai presus de toate, mă strepezește amurgul zeilor, continente întregi copleșite de zeppelinele prăbușite.

P.S:
Ai în primul vers un am am și în versul doi un vată. Și o minunăție de spleen. :)

și cu atât mai puțin în public! Oamenii NU se schimbă, de ce naiba ne amăgim? Primul lucru pe care domnul în cauză mi l-a adresat a fost un tras de urechi pentru absența, iar cea de-a doua intervenție a sa a avut rolul de a mă soma să mă comport cum trebuie. Nici măcar nu suntem generația crescută cu discursuri motivaționale și planuri de succes pe termen lung, ca să mai credem în reconversie comportamentală... Cum ai vrea tu să se schimbe cineva care apelează la delațiune pentru a-și ostoi frustrarea, fără să îi pese măcar puțin de ce ar putea reprezenta asta pentru semenul său? Să dai pe mâna poliției un text literar, lăsând organele să decidă asupra destinului unei autoare și a creației sale, mi se pare de un cinism de o cruzime inimaginabilă. Iar acest individ este mai departe colegul nostru, planând oricând asupra noastră arma sa secretă: delațiunea. Sunt convins că cel puțin la nivel subconștient mulți dintre noi ne vom cenzura de-acum încolo scriiturile, de teamă ca nu cumva să fim raportați la Administrația Prezidențială. E greu dacă nu chiar imposibil să te simți liber cu delatorul în coastă. Cel mai trist lucru însă mi se pare că ar putea fi această scenă pe care, în curând vom avea doar câteva personaje, rol multiplu interpretat de același domn. Și restul, câțiva aplaudaci sau țuțări, pe românește. Să ne auzim cât mai aproape de realitate.

Eu unul mă întrebam dacă sunt chiar atât de disperat ca să accept existența în vecinătatea unui delator... Desigur, exagerez, ca de obicei.

și fără acest comentariu unic. Și fără să mă jigniți sau să mă tutuiți, că doar nu ne tragem de șireturi și nici delațiune nu facem la șeful site-ului sau la ceilalți editori, că doar nu mă dau lovit de capul meu,da?, domnule Ionuț Caragea? Da?

Eu nu agreez pavăza feminismului pe care o poți scoate la înaintare ori de câte ori dai de greu, ceea ce i se întâmplă indirect și Medeei Iancu. Însă calitatea poetică a Medeei și substanța feminismului ei sunt, după mine, incontestabile. Iar vecinii reclamagii îmi întorc stomacul pe dos. Vorba lui Rudy cel de altădată: mai bine ieșim în spatele blocului, la bătătoare și ne rupem în figuri. :)

Să scrii atât de concis și să mai fii și modest: „Pe mine va da o prăpastie oricât să mă aibă”
Felicitări, sintagme de genul celei citate de regulă trag autorii la fund. Pe tine te urcă în Parnas.

O încântare, ca dantelăria în căpățâna de varză. Întrebarea mea e dacă o mai și murăm? Felicitări.

De asemenea rog și diacritice