Bogdan Geana

Dat fiindca tu ai suferit enorm, apreciez enorm iertarea ta. Multumesc.

Notat.

https://romana.agonia.eu/post/14169710-ilustrata-de-vindecare

am încă ”Hoinara și Duo”, nu, nu am avut ”Pământ american”, dar țin minte că am citit-o dând la schimb, împrumut o foarte decolorată ediție a ”Citadelei” lui Cronin. Cred că întreaga generație a celor născuți în 70 sau 80 împărțim aceleași harnașamente culturale, că altceva nu aveam.

te rog! Nu se poate citi!

împreună cu mai puțin popularul încă Raul Dinescu. Probabil însă că în foarte scurt timp îi vom ajuta să își întregească familia.

Sunt rapidist de 50 de ani, foarte ancorat în fenomen.

că ai fost inspirat de ultimele evenimente de la Rapid :)

Am să scriu pe îndelete despre ce s-a întâmplat aici, din dorința de brain-storming, de a ne înțelege mai bine și de a repara, dacă se poate, micile crize înainte să explodeze.

În ceea ce privește poemul tau:
- începutul îmi amintește de un cântec fenomenal de profund de la Dalida, cu versuri ale tandemului Balasko/Faure (pe segmentul de pop, versurile de aici sunt cel puțin la fel de bune ca și cele din The Day Before You Came, de la ABBA):
Pour ne pas vivre seul
on vit avec un chien
on vit avec des roses
ou avec une croix.

- pubertatea și devenirea cu independența ei imbecilă care de fapt reprezintă prima mare înstrăinare sunt contrapunctate extraordinar de plastic prin imaginile cu picioarele reci și sania,

- RMN-ul tău început cu vibrația increatului prin carne, și explorat treptat până la ochi este tot ce îmi trebuie, ca și corolar să opinez că poem mai bun săptămâna asta nici că am citit (YODA meșter, pentru cine știe).

Prin urmare dau roșia în 5 și te felicit.

Mulțumesc pentru stea, deși, ca să fac și eu ca tine, mi-ar fi plăcut să intri puțin în carnea poemului, pentru că are câteva intarsii care m-ar absolvi din prima de suspiciunea de epifanie pascală, dar nu și de ideea de psalm, în general. Pentru că este un psalm, în accepțiunea mea, cel care nu a scris ABSOLUT niciun text pe această temă nici în săptămâna mare și nici în cele câteva precedente.

”Eli, Eli, Lama Sabactani?” este ”Hello, hello, hello, how low?”-ul pe care îmi închipui că I L-ar fi dedicat Nirvana la fața locului,
”they can’t take that away from me” - este probabil întâmplarea care mă face să am puțină înțelegere pentru Gershwin, și nestemata care sună diferit și totuși fermecător atât la Billie Holliday, cât și la Satch,
și, firește, ”losing my religion” - care fără să îmi fie cea mai dragă piesă de la REM, conține versul cu ”corner” care mi s-a părut fascinant de a fi exploatat. ”That's me in a different corner”, ca să îi aduc laolaltă pe Stipe și pe Georgios Kyriacos Panayiotou. Mai mult de atât, atât de rău mi-a părut că am dat și titlul cântecului, inutil și facil, de altfel, încât, cu ajutorul înțelegerii tale îl voi retrage.

Așadar, măcar pour les connaisseurs, eu sunt printre ultimii care mi-aș arunca lăturile în poezie, de dragul imaginii mele. Mă doare în derier imaginea asta, alte aspecte merită mai multă împortanță.

Încă o dată, mulțumesc de trecere.

Mãi. Chitaristu' lu peşte. Mi-a fãcut o mare plãcere, dupã o zi agitatã în care l-am trimis pe Irinel sa îi incãlzeascã cotețul lui Rubi, pe care îl scosesem la un pipi dincolo de arondisment de abia l-am bãgat înapoi în casã. Mulțumesc.

Sa fim seriosi.

Ce cauti aici?

Atat

și nu te mai spală nicio apă. Tu nu pricepi domnule că aici nu e Facultatea de Teologie? Tu nu pricepi că dogma matale nu are nimic în comun cu literatura? Nu pricepi că Ottilia ne-a oferit o creație PERSONALĂ și atâta tot. O creație asumată pe care ai rămas singur cu norii să o spoliezi. Tu nu înțelegi că maniera în care descrie cele descrise este o metaforă.

Și nu te lași, nene, insiști. Nu știi să îți ceri scuze, să o dai pe glumă, să îți retragi textele litigioase. Până la urmă, deși personal nu îi cunosc pe mulți dintre editorii dinaintea mea, ajunsesem să te consider o victimă a unui sistem. Mi-ar fi plăcut să am eu dreptate!

Te rog eu mult! Pentru că eu nu pot face asta. Eu personal zic că imediat ce încetează nebunia asta începe o nouă zi. Haide să încercăm, totuși!!!

Irinel Georgescu este doar același cu Fuego și cu Mihai Trăistariu :)

această lunecare? Oamenii mai greșesc. Numai Ruby excelează.

înscrierile nu se fac aici pe bază de buletin. Sau poate din fericire. Iar cu eliminarea nu rezolvăm nimic, reapare și își zice Petronel. Și? La ce bun? Pe de altă parte, faptul că rămâne și că toți il vor ști de Irinel, cred că nu e tocmai rău. Eu zic să îi acordăm o șansă, cu următoarea pedeapsă: devoalarea sa dispare și rămâne pe câtă vecie vrea el Irinel. Ei?

să considerăm ceea ce a fost doar un exercițiu de retorică, mai mult sau mai puțin sub centură și să ne întoarcem la ale noastre.

Am avut și pâine și Ruby, eu zic GATA! Ce părere aveți? Revenim și noi la mimat normalitatea?

Gata, Ruby, treci la lanț! :)

Nimeni nu te dă afară. Nu te-am rugat decât să nu judeci teologic un text eminamente literar. Și să nu pornești o lapidare unde nu este cazul. Cât despre greutățile prin care ai trecut până să devii Irinel, să știi că și pe mine, de pildă mă mai cheamă și Mircea. Dar m-am obișnuit. Poate îți dă totuși dumnezeu gândul cel bun!