Bogdan Geana

nu e prima oară când ți-o spun că versatilitatea ta mă face din cale-afară de invidios, E o versatilitate foarte pământeană, asta fără să excludă etericul, însă îl surprinde în acele puține clipe în care își odihnește oasele, lungit, pe pământ. Și e suficient pentru tine ca să știi tot și să spui tot despre o lume de vis. Probabil că de vină e faptul că, având mereu tradiționala sârmă românească la tine, adică un fir de iubire. Aprinzi întunericul, înfășurând siguranței un fir de iubire, cam cum mama lui Nică a lui Ștefan aPetrei închega apa cu două picioare de vacă. Pui reflectoarele de lagăr pe fugari cu aceeași eleganță cu care, ca o zână a zăpezii poți încremeni orice. Interesant la tine este că lași clipa să treacă. Încremenești numai omul. Ca într-o cameră de criogenizare. Ca să revin la versatilitate: tu respecți fără niciun compromis tema, oricât ar fi ea de stupidă și îi dai sens, Asta e o mare artă, care iese în evidență mai ales la probele impuse. Felicitări!

Îmi plac femeile din accidentul tău în care peste memorie s-a prăbușit, la curbă, o betonieră de 100 tone. Îmi place Fata Mării și îmi place naiada Crișului Alb. Și nu pentru că mă uit numai după fuste, ci pentru că sunt foarte atent la zâne și la vrăjitoare. Iar la tine, prezența femeii este inexorabil legată de un luciu de apă, fie el chiar un strop dolofan, dar mic, cât unghia, căzut pe masa de bucătărie. Nu ai cum să nu vorbești de o mare doamnă a sportului românesc, Elisabeta Lipa și să nu vezi un luciu de apă. :) Acestea fiind zise, poemul tău este unul alchimic, traducerea ta liberă după Hermes Trismegistos. Mi-a trecut un fior rece pe spinare. Era un junghi de la poziția ghiocelului, tot dar m-am speriat. Mă bucur că sunt și eu părtaș la facerea lumilor tale. Și te rog să continui. Și ca să închei și puțin dojenitor: nu te lăsa incomodat de tema impusă cu ninsoare :)

Felicitări!

la implicare celorlalți, care ar trebui ca prin votul lor să facă diferența. De îndată ce termin de dat cu părerea voi înlocui temporar anunțul și regulamentul cu un apel la vot,

Nu-i nimic, data viitoare vom genera ceva mai performant. Și eu aștept să văd cu ce vine Leo, ca să închidem cercul.

Dar dau și eu. Băi ce mi-ai făcut! Ca să încep cu o glumă, acum mulți ani, la Budapesta mi-am însoțit un prieten (avea să îmi devină) la o vizitare de apartament, El nu știa maghiară, eu știam, el trebuia să își închirieze o locuință de serviciu, eu aveam. Toate bune și frumoase, omului îi place, proprietarul are tot interesul să facă contract (mai ales că era girat instituțional)și de atâta încântare amicul meu se apropie de o plantă uriașă, verde, într-un ghiveci tot atât de mare, și spune, cu entuziasm: și florile, îmi plac foarte mult, am să o ud, am să o ud, să știți! Moment în care proprietarul tresare în barbă și spune, cu un cinism superior: e de plastic!
Acum să revin. Sunt un împătimit al mitologiilor urbane. Prin urmare, dacă tu îmi spui mie că omul de zăpadă de peste drum era Dumnezeu am să înțeleg de ce doi dintre amicii mei din copilărie nu au avut noroc în dragoste: unul s-a însurat cu o femeie foarte urâtă și celălalt cu una foarte frumoasă. Problema e că s-au despărțit, între timp. Și asta numai pentru că prin adolescență, în loc să facă și ei un frumos om de zăpadă, au făcut un mare falus de zăpadă.
Și mor după pseudo idoli. Ca floarea ta de „plastec” de la IKEA. În locul fetei-clepsidră. Îmi amintește de Bacovia:
„Sub streşină, cerdacul
Se-ntunecă mâhnit;
Stă rezemată-o fată
De stâlpu-nzăpădit.”

Dar nu e ea, Măcar bine că e floare că putea să fie Elle Page :)

Finalul tău este spectaculos:
„fulgii amestecați cu de ce-uri
transformă totul
într-un banal tratat de metafizică utilitară”
Este ca și cum aș spune eu:
„ionel a primit o bomboană cubaneză
de la un bătrân în halat de atelier
care își repara în fața blocului mașina,
după care a desenat pe trotuar,
cu cretă colorată, teoria asamblării
raportată la formarea roiurilor de galaxii.”

Felicitări!

Poezia asta ești tu! Pur și simplu tu. Nu are cum să nu-ți placă acest ritm controlat, într-un cadru bine definit de câteva jaloane pe care le perpetuezi, cu diverse măști sau costume pe ele, ca într-o comedie generată de slapstick și de încurcături de identități (qui prod quo). Produsul tău, respectând cu sfințenie rețeta este impecabil și, conform tradiției, de sezon. Acum ce mai contează că la tine e sărbătoare tot timpul anului? Sunt convins că și dacă trebuia să scrii o poezie despre Pasta de dinți, tot estival ți-ar fi ieșit. Pentru că ai ludicul în sânge, mi-e teamă că un vampir v-a mușcat la pachet și pe tine și pe Liviu Nanu.

P.S.
Mi-a fost teamă că vei fi cameleonic și te vei pierde. Felicitări pentru asumare și sinceritate. Coșbuc merită oricând oxigenat!

de radio cu galenă, dintre cele cu scala luminată din spate, de după capitalele lumii, într-un galben călduț Si cum învârt de buton dau peste imagini de: Coșbuc, Pasternak, Tolstoi, Nabokov, Bacovia și Arghezi și închei cu... Borges. Omul tău de zăpadă din final, cel care strânge toată inspirația ta hibernală este însuși Alephul. E ca un briefing, gata să se predea Pruncului. Tu ești al patrulea mag. E, Mag? :)

Ca o fi dupa voi :)

Mai astepati un piculet, pana duminica :) Asta daca nu ati cerut sa va stiti coechipierul.

Lupu si FataZapezii, mmmm, redutabili in parte. Împreuna, nu am de unde sa stiu!

Foarte corect. Sper sa apara totusi nr.12.

Din aeara asta de la 23.00, poti incarca textul tau, asa cum faci de obicei. Doar sa scrii la titlu MB1 Stai cã ninge. Asta e tot. Nu mai ai nimic de facut decat sa comentezi textele de concurs care iyi mai plac. Se va considera ca dai vot. Poti comenta 10 (din 11) sau niciunul, desi....e pacat sa nu iti ecerciti votul. Poti scrie mai multe comentarii la fiecare poezie din concurs, se va calcula un singur vot. Mai intreaba daca ai necunoscute.

Toate poemele care intra in bulgãrealã vor fi evidenţiate cu o roşie in 5. Stelele galbele pe care cei care le au la nivel nu vor conta. Ideal ar fi sa nu ne folosim de ele. SUNTETI DE ACORD? In schimb comentam/votam tot ce ne place. 9 poeme daca va plac toate!!!

F yez all!

Vei juca "in blind" ca şi partenerul tau. :)

Mai ai puțina rabdare. Dupa ce castiga Rapidul :) 2 persoane vor afla, atat! Ceilalti vor afla duminica, imediat dupa ce se incheie voturile, pentru a isi calcula totalul de puncte.

Ni s-a alăturat și Liviu-Ioan Mureșan, personal cred că nici nu se putea mai bine, și îi mulțumesc! Eu zic să mai așteptăm să fim minim 12..
Dacă nu ne ies perechile, propun ca cel care va juca singur (și care nu este în niciun caz ultimul înscris) să primească bonus cel mai mic punctaj primit de membrul echipei care va strânge cele mai puține comentarii.

Sunteți de acord?

Nu mi se pare foarte ok, dar cred că e bine să ne pregătim pentru un participant NEPERECHE :)

așadar 5 echipe. Dacă nu ni se vor alătura și alții, credeți-mă, ne vom distra, pentru că habar nu aveți ce ne așteaptă. Există deja o echipă care se va cunoaște, 2 jucători vor primi în câteva ore câte un mail, pentru a ști cine este partenerul. În rest, toți ceilalți jucăm „în blind”. După orele 23.00 puteți începe să postați.
P.S.
Dacă mai apar amatori au loc, dacă nu, vă garantez că le va părea tare rău.

Spor!

te considerăm înscrisă da? În câteva ore se deschide postarea, așa că nu ai decât să trimiți o poezie de-a ta, cu titlul „Stai că ninge”. Și de aici încolo începem să culegem sau nu comentarii. Să ai mănuși de lână, pentru cât mai mulți bulgări. Mulțumim.
P.S.
Cred că nimeni dintre noi nu e pregătit, joacă nu cere pregătire ci spontaneitate.

de regulă mă feresc ca &*(^%&(* de tămâie să îmi explic „accidentele”, dar, aici s-au întâmplat următoarele lucruri.
1. aveam cunoștință de o divergență de opinie legată de faptul că chihlimbarul de Aluniș (Buzău) ar fi tămâie. În realitate nu este, numai că tradiția noastră le asimilează.
2. persoana, ființa, făptura este pur iluzorică: „un deliciu pentru bărbatul care s-ar ”. Condițional-optativ, știm sigur că deocamdată nu se întâmplă nimic. Și nici mai departe: „o reconstituire pe aeroportul metropolitan de lângă burbank”. Ei bine, aici am spart pânza ecranului de cinema și am intrat în... Casablanca. Finalul în ploaie cu Bergman și Bogart nu a fost filmat la Cairo ci pe Aeroportul Metropolitan din apropiere de Burbank, nu i-am reținut niciodată numele.
3. aici e o sinucidere: „(omul) gata să îți ofere a doua șansă fără să îți ceară în schimb”. A doua șansă înseamnă anihilarea mea totală, omul-spoiler, nu?
4. inițiat am vrut ca titlul să dea puțin din casă. Dagherotipul nu se poate obține fără argint, în dihotomie cu tămâia, solul. „Diamonds and rust”, piesă scrisă de Joan Baez, cu trimiteri clare la relația ei cu Bob Dylan, a fost alegerea mea pentru titlu. Iar aici am oscilat între:
„We both know what memories can bring
They bring diamonds and rust”
și
„Speaking strictly for me
We both could have died then and there”.
Am ales strofele din urmă, pe care le-am tradus. Și cum sunt un mare pasionat de Dylan, care își cântă iubirile pierdute argumentând că e normal să le ajute să îl părăsească, pentru că este un companion nociv, inconștient a ieșit ceea ce am postat. Un exercițiu de lașitate și de imaginație: cum ar fi fost dacă...

Și da, ai dreptate în ambele impostaze: este Moldoveanu, mai mult de atât nu se poate, cum, la fel de bine mai jos decât sub o șapă de beton (poate funerară, nu știu, de cavou) nu se poate. Și da, în acele secunde de cutremur efectiv, poți descompune și recompune o persoană, ca de altfel în orice alte situații limite. Am cheia, am toate, CHIAR TOATE, permutările caleidoscopului, dar nu am ce face cu ele.

Mulțumesc mult de trecere și de empatie, sper că nu te-am obosit și nici că nu te-am încărcat prea mult soluțiile tale.

eu cred că nu va fi cazul... Am eu așa mpresia că se fâsâie și că la 11 noaptea vor fi doar câteva texte pe care le vom posta individual, în afara concursului. Culmea e că tot noi ăștia bătrâni tragem, și crede-mă.... nu pricep. Eu mă gândeam că vom fi copleșiți de tineri, care vor să se afirme. Bine că ne facem noi timp,... ca să nu zic că eu mă mai duc și pe Giulești înainte :)

care face implozie. Atâta forță este în ea! Nu voi spune nimic despre imagini, despre pastișe, NIMIC, e bine ca ele să fie descoperite de fiecare în parte. Felicităril!

P.S.
De ce nu participi la Marea Bulgăreală?

ce frumos îți stătea să îți fiu înger. Așa văd eu poemul tău. Sau „Cerul deasupra Berlinului”, al lui Wenders într-un rezumat de 5 rânduri în care nu numai că nu se pierde nimic, ba mai mult, mai bagi și ceva din sfera casnică, ca să îmblânzești bestia pe deplin. Și ca final de scenariu, să îi mai lași și un bilet pe care stă scris: cinci minute pe umărul tău și-a așezat capul un înger...
P.S.
Ar fi frumos să ieși și tu la bulgăreală!.

din păcate avem un glitch, au dispărut stelele, așa că dacă constați și alte dispariții din galaxie, te rog să îmi dai de veste. Mersi.