Bogdan Geana

A fost one time offer pentru one in a million, pentru George. E ca si cum mi s-ar cere sa fac casting pentru wannabe Freddie Mercury... No, darling, no way!

s-a legat insolit de cererea ta de 110. Numai ca m-am pierdut intre o lectura, fiu-meu si finalul de la Le cercle rouge. Si probabil ca m-am disipat la scris. Ideea ramane. De mult nu am mai citit un poem atat de unitar si parnasian totodata. Cs sa nu spun ca imi ofera si o alternativa poetica...

sinceritate. Te inteleg, desi trebuie sa iti spun ca nu ti-as fi propus asa ceva daca as fi crezut ca e ceva ce nu ai putea face. Trebuie doar sa apreciezi, in conformitate cu aparatul tau critic, ceea ce e evident nu doar pentru mine, ce text sau autor e de viitor, sa dai o sansa si sa dai sfaturi. Atat!

Eu unul nu insist! Mama, Dumnezeu sa o odihnească, nu se oprea până nu ai fi cedat, mie imi amintea de un film de Jacques Tati, si fugeam de asa ceva. Deci, alea jacta est. Dar nu vreau alte recomandari. Este ca si cum ti-as fi oferit o carte, tu m-ai fi refuzat insa, in public, te-ai oferi sa o dai altcuiva, mai departe. Imi cer scuze daca am fost prea explicit, desi, crede-ma, stiu cand si cum sa fiu si diplomat. :)

pentru sinceritate si realism. Un editor in plus nu schimba momentam nimic, si nici nu ii lamureste dilema lui George, dar scrie o noua pagina din povestea acestui site, inainte de 2.0.

pentru sinceritate si realism. Un editor in plus nu schimba momentam nimic, si nici nu ii lamureste dilema lui George, dar scrie o noua pagina din povestea acestui site, inainte de 2.0.

pentru sinceritate si realism. Un editor in plus nu schimba momentam nimic, si nici nu ii lamureste dilema lui George, dar scrie o noua pagina din povestea acestui site, inainte de 2.0.

Ca guilty pleasure vei avea ocazia sa citesti in direct si in premiera integrala Rudy care ba ne roaga sa il ungem editor, ba ma anunta ca daca nu eram eu editor, la ce prostii scriu as fi fost carne de tun pentru toti cei care acum ma lauda. Stiu, in felul lui are si el dreptate :)

dar in acest moment, dintre toti ceilalti editori, sunt singurul "hiperactiv" ca să zic aşa. Au fost vremuri mai bune şi cu siguranță vor mai fi. Am convingerea asta. As vrea sa dau mai multe din casa, dar nu pot, din superstitie, din principiu, din ratiuni de marketing. Din pacate, fiind singur acum, cu Radu excedat si el, si avand si eu şi alte prioritati, care se vor multiplica in curand, :) mi-e greu sa caut eu pe cei cu 120 si inactivi, de aceea am apelat la tine si apelez si la ceilalti, rugămintea rămâne deschisa. Însă reiterez propunerea mea care pică poate prost dar in acelasi timp bine, pentru ca, te-as ruga sa crezi, e nevoie de tine.

Deci: just say YES! Si bun venit in echipă! Yes?

se poate 110, la cerere. Numai ca asta inseamna sa lasam sa castige teren nu doar pe cei care nu profita de nivel, ci si detractorii care se ofera sa ne ia zilnic locul. Zilnic blochez 10-20 pareri ale lui Rudi cu clonele sale, prin care imi transmite obsesiv-compulsiv "pick me-pick me". Si eu ii spun NU! Cu siguranta e tentant sa ii spun da si sa ma retrag si eu, asa cum la un moment dat va trebui sa o fac, asta imi este evident. Dar pe moment stau. Pentru ca exista ceva la care, in ritmul pe care ni-l permitem lucram sj care cred ca va readuce site-ul asta acolo unde ii e locul, despre care i-am sugerat ceva Iuliei... Iar acolo baza e in noi.

Deci am 2 propuneri: ori mi-i indici pe cei cu 120 carora sa le scad nivelul, ori accepti sa fii ca si mine editor. As prefera-o pe ultima. Ori confirmi ca vrei 110 si gata, iti scad nivelul pe loc. Cu durere de inima, dar asta e. Alege!

ca un balet de Haciaturian (preferabil Spartacus). Din pacate cuiele pe care le bati tu le bati in retragere, macar daca le-ai fi batut asa cum se bate toaca, ceea ce ar fi fost preferabil... Tu le-ai batut cum trebuie, te-ai gandit la tot si la toate, si la gradul de torsiune si la gradul de dilatare ca nu care cumva sa fi batut inutil un rand de cuie. Mai ales ca ne lipseste clestele de cuie. Odată batut cuiul, rămâne cucuiul pe veci.

E aici un fel de Parnas, un microunivers guvernat de noi legi ale fizicii si ale simtului... bun, insa, parca e ARTIFICIAL :)) Conform celor invatate de la Bunicul, un vechi batator de cuie, se saruta varful palosului, nu floarea, iar daca cuiul se intoarce o face ca sa vada cine e fraierul care il bate.

Minjnata incursiune in imediatul de dedesubt de limbă.

unora dintre voi le mulțumesc pentru empatie, pentru role-playing, pentru că până la urmă comentariile de aici asta ar trebui să fie, intrare în roluri și dezbatere, în orice caz, un efort considerabil de a încerca să te realiniezi principiilor și valorilor pe care voi le respectați, după o incursiune în universul acestui poem, deloc confortabil;
altora nu am de ce să le mulțumesc, deoarece textul ăsta, lipsit de pretenții de celebritate, ca tot ceea ce scriu eu a trăit, prin intermediul vostru violul vieții și umilința umilințelor. Aici voi dezvolta puțin, pentru că, pe de o parte ar fi nedrept să opresc comentariile, mai cu seamă fiind și editor, dar pe de altă parte ar fi sănătos să o fac pentru a preîntâmpina interpretări nu vulgare ci pur și simplu mundane. E drept, sunt ștanțat cu o diplomă în filologie, prin urmare pentru mine un text poate fi interpretat doar academic, și niciodată sociologic. Realizez că timpurile s-au schimbat. În curând mi se va reproșa că vorbesc de cotlet când de-abia ne permitem un salam de oase, așa cum deja vi se pare artificial să aștepti ploaia așa cum o aștept eu, sau vi se pare neplauzibil ca un senior să invite la o cafea o balerină a teatrului B(a)olșoi. Dar că seniorul modest, tatăl balerinei pe care după o educație superioară a pierdut-o, acum, cu banii de pensie dorindu-și să o regăsească pentru o ultimă oară, la o cafea, la asta v-ați gândit? Sunt acuzat că abordez artificial temele, dar puneți semn de egalitate între senior și bășinos, fără ca eu să fi sugerat ceva cât de cât apropiat ca sens?
Nu mai insist pentru că aceasta este o situație delicată, care mă face să mă întreb care este în realitatea actuală rostul acestui domeniu literar și al unora dintre noi care abordează o scriitură diferită de cea descriptivă.
Nu v-am numit, pentru că chiar nu este cazul.

dar eu unul sunt un impatimit al vinilurilor, si un mare colectionar. Depinde insa cum te raportezi la muzica. Daca vrei sa auzi efectiv apasarea mecanica a clapelor la Kraftwerk, pe Autobahn, atunci primul print, din 74 este cel mai indicat material. Daca vrei sa il auzi curatat de orice asperitate, atunci da, ai la dispozitie CD sau Bluray... Eu prefer sa retraiesc anii 70.

era tariful Cruduței pe noapte, îmi imaginez că balerina e pe la vreo pasute de oiro. :)

Cum naiba să nu fie forțate aceste imagini când întreaga alternativă pe care o propun este una distopică? Am specificat eu undeva că ceea ce scriu este inspirat de fapte reale sau că animalele descrise au fost măcelărite? Veniți-vă oameni buni în simțiri, citiți ceva decadenți, suprarealişti sau doar Winnie the Pooh şi reveniți sau pur şi simplu ignorați-mă!

Mersi pentru sugestie. Uite, asta e o idee superba.

cand incerci instrospectii in maieutica fara sa porti pe tine maieul cu gaurele... Te da seralul de gol. .

de cd-uri mereu se gasesc. Ce ne facem dacă vrem pe vinil că se aude ca în studio?

Are vreun sens ce faceti cand stiti ca nu aprob comentariile dvs? Daca o faceti pentru mine, sa stiti ca agreez alt gen de umor.

nu consider că eu aş fi cel mai în măsură să vă dau sfaturi în şlefuirea unui sonet, cel mai în măsură, domnul Rudel, cel care şi-a dedicat viața acestei forme poetice momentan este la glumeți şi nu cred să revină prea curând.
Ca simplu cititor însă, aş putea însă să vă spun următoarele: intenția dumneavoastră este bună însă maniera este astăzi desuetă. Intelegerea mesajului este ingreunata de inversiuni si de intercalati, ceea ce nh reprezinta marci ale sonetului, ci marci ale unor vremuri trecute cand asa se scria nu doar sonet. Ambitia estetica este una decenta, dar cand generalizati deveniti pretentios si pedagog de scoala veche: muzicianul, portativul, edificiul, sculptura... Sonetul lipsit de intimism, chiar daca structural este corect este ca un Mercedes cu motor de Lăstun.

Imi place insa "viata se incheaga în montură", asta este o imagine iarasi usor declarativa insa, pornind de aici si renuntand sa dati sfaturi cred ca aveti sansa sa creionati o frumoasa poezie.

Acesta nu este un text stiintidic, va dau cuvantul meu de onoare. Prin urmare sunt aubiectiv, iar dumneavoastra profesor cu vechime la seral (profesor sugur nhnde literatura) nu aveti niciun drept sa nu imi dati nota maxima, nu de trecere, pentru aceasta "compunere". E ca si cum m-ati elimina din viata pentru ca gandesc si vad lumea altfel decat dumneavoastra. Iar asta va declaseaza chiar mai jos decat predatul la seral. Va trimite direct tortionar in lagar. E bine ca sunteti realist, dar aici este POEZIE, SENTIMENT, FICTIUNE. De exemplu, cunosc pe cineva care cand vine pensia isi plateste facturile isi lasa bani de paine si ceva parizer si isi cumpara discuri. Acestea sunt balerina domniei sale. E de condamnat? Sunt eu de condamnat că am metaforizat? P.S. Daca asa va razbunati pe mine pentru ca nu v-am permis un text stupid despre Doamna Lasconi, sa va fie rusine. Si nu exagerati!