ultima vacanță de vară a victimelor întârziate în vraja lui august
*
la prânz nici nu mai intram în casă, până la urmă
mai aveam doar câteva ore după care poate prindeam,
sau poate nu mai prindeam alt crepuscul, la fel și cu
decalcifierea soarelui în care priveam atât de
concentrați - până când, din inima lui, străpungând
hârtia galbenă de mătase s-a năpustit spre pământ,
ca o săgeată, ca la circ, sandokan - tigrul malaeziei, și
pentru că îi ardea jiletca și-a aprins de la ea o rămurică
uscată de cireș amar – poate că era ultima oară când
laptelui de var ca un drob de sare i se mai cuveneau
osanale și alte rituri de inițiere, expediate post restant.
**
făceam glume cu termometre cu sticla afumată la care
mercurul se stabiliza la 41 la umbră și nu ne credea nimeni,
corcodușele și dudele se mâncau singure, caișii semnaseră protocol
de colaborare cu ruguri de măceș și cu dulăii bătrâni
și știrbi de prin curțile gospodarilor, și cel mai rău se
speriaseră mamele când a explodat cernobâlul de au mimat
reținerea în casă și înstrăinarea de soare pentru o clipă
după care și-au venit în simțiri, amintindu-și că pe vremea
lor toate se rezolvau în termen de treizeci sau cincizeci de ani.
***
copilul străzii a existat pe bune, nu e vreun mit în ceea ce-l
privește, vacanțele nu sunt decât un preludiu
la un angajament pe termen lung, trenurile duc mereu
spre bine și ne întorc cu un vot de blam la tinerețe
veșnică, și marea, și apa mării, și țipetele pescărușilor
vin toate dintr-o rosătură de șobolan de la capătul
orizontului, prin care, trecător, câte un cuirasat naufragiază
aducând cu el gume turbo cu surprize și postere
cu oameni tineri și deosebit de frumoși la care,
nopțile, ne holbăm cu orele grație filamentului de 50 wați,
numai ca să învățăm pe de rost ce căutăm noi în viață și
spre ce idealuri tindem în lumea asta de mai apoi.
****
cineva a scris un poem despre vacanțele copilăriei
și și-a pus o dorință: să mai prindă o vară, dar doar una
pentru a nu cădea pe urmă în ridicol an după an
după
an
după
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 358
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “ultima vacanță de vară a victimelor întârziate în vraja lui august.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/poezie/14192943/ultima-vacanta-de-vara-a-victimelor-intarziate-in-vraja-lui-augustComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EGTrenul nu este unul întâmplător, cred eu, este „trenul vieții”, ce se îndreaptă într-o singură direcție. Acord o stea pentru un poem pe gustul meu!
OAUite, stăteam la povești până după miezul nopții și aveam drept microfon un prun la care spuneam poezii ori cântam și drumeții se opreau să ne aplaude. Uneori, scoteam pe uliță o velință pe care o agățam între doi copaci și acolo ne desfășuram talentul în fața bunicilor, vecinilor, trecătorilor. Despre arșița din Oltenia ce să mai zic? Nici musca nu mișca în vremea amiezilor de vară! Mi-amintesc de dudul din curte, cel care îmi dădea de furcă fiindcă mereu îmi pătam rochițele... Escaladam cu ajutorul unei scări de lemn ca să ajung la dudele coapte și recunosc, niciun ruj nu am găsit să aibă culoarea pe care acestea mi-o lăsau pe buze, astfel că eram mereu trădată de pasiunea mea de a urca în dud...
Despre trenuri și mare nu pot să spun decât că nimic nu mai este din ce era aici, în tabără, când sute de copii debarcau pentru o vacanță în valuri...
Îmi este drag poemul acesta pentru copilăria din el!
Atât!
uite că nu-mi amintesc momentul acela când s-a întâmplat să fie ultima dată, dar prin poezia aceasta am regăsit acele repere care să mă ducă prin câteva momente/ trăiri din copilărie
și zic că este bine că-i așa