​cine refuză lacrimile ăstea primește bilete de protocol la din jale se-ntrupează electra

între a nu privi niciodată limbile secundarului și

vara pe pietrele funerare este doar o chestiune

de soare și de scoatere din sărite a celulelor

și așa nervoase. lumina ne face pe toți dușmani,

încolonați totuși în cozile de la studiourile de tatuaj

ca să ne scriem, în unanim acord,

ieri eram intimi, astăzi suntem doi străini

pluralism, despre asta e în definitiv vorba

și despre sentiment, suficient unul pe cap de doi

locuitori, pentru liniștea poetului cu geantă frigorifică.

după amiază, când se lasă umbra, puterea a doua

își spune cuvântul, mă privesc, îmi spun ce ți-e și cu puterea în stat

și îmi piere de companie, te las cu tu n-ai avut curaj

fiindu-mi suficient eu mie

citesc câteva studii despre iubire, concepute prost

ca denominare a excepției, de foste iubite, toate neîmplinite

în ceea ce mă privește și nu e drept, nu e drept deloc

să definești chestia asta exceptându-mă. mă gândesc că

noile generații cred că you gave love a bad name

e numele unui parfum, ceea ce nu e rău, s-a făcut

dragoste în egală măsură în lavandă și pe front

da, nu știai? întreb generația z cu rochiță plisată

și acadea între buzele ca cireașa amară, batalioanele

înfometate erau decimate de boli venerice mai profesionist

decât o făcea inamicul dar asta este altă poveste, așa că

ne bucurăm împreună de penumbră și de perspectiva ca la ziuă

să ne privim din nou în ochi și să ne totuși recunoaștem