odată am iubit o ființă care s-a dezis de moarte prin schimbarea fusului orar

acum știu că am să te jignesc, simt că am să te jignesc

însă, singura amintire care îmi vine în minte când trebuie să îți

reconstitui zâmbetul se leagă de întâia noastră ceartă

când ai luat primul nor care ți-a venit la îndemână și în loc

să îl arunci în mine, te-ai urcat pe scaunul de bucătărie

și ai început să îl storci. eu fiind înalt, m-am trezit împerucheat

the earl grey, doamnelor și domnilor, cine e ca el, cine e ca el,

de am șuierat restekpa și râzând eu așa te-ai cutremurat și tu

și ai căzut. și când să te ridici ai alunecat și ai căzut din nou.

nu ai zâmbit însă decât o singură dată și asta atunci când ai dat

în fine și cu dinții în tăblia taburetului, dar evident, acela nu era

râsul tău, era rictusul tuturor strămoșilor tăi înghețați în gara

din simeria după ce erau tratați cu un ceai fierbinte cu rom. era

rictusul bunicii când bunicul îi striga prin geamul închis al trenului

că se va întoarce mai repede decât crede ea și era exercițiul de mușcătură

pe care i l-ai oferit stomatologului în noaptea în care i-ai cerut

să îți înlocuiască măselele de vampir cu două anouri de draperie, din

perspectiva serilor de gală ce aveau să vină.

pentru că zâmbetul de acum îți aparținea în totalitate, fără

voia ta deveniseși speakeriță motivațională în sensul că făceai

eforturi vizibile să mă motivezi să te accept atunci când îmi

prezinți bărbați. te bâlbăiai, cele mai simple nume, gen

ion și vasile la tine deveneau formule de localizat quasari

și adnuri de turritopsis dohrnii, însă poveștile toate erau la tine,

bărbații ăștia aveau toți o mamă, vara umpleau căpăcele

cu carbid și le strecurau pe șinele de tramvai, sau goleau

câlții din ursuleți și îi umpleau cu vată de zahăr, iar iarna

dădeau zăpada în tot satul și pe măsură ce dezăpezeau

ocupau. venea ulterior în urma lor o fată frumoasă și înfigea

steaguri naționale. și atunci mi-a fost evident că meduză

rămâi, respectiv frumoasă și indispensabilă atunci când

vine vorba de promovarea plutoanelor de execuție. mi-a fost

evident că cine nu iubește toamna, iarna va petrece sărbătorile

singur, sub brad și nu sub gutui.