Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@bogdan-geanaBG
Bogdan Geana
@bogdan-geana
Poezie

​Plasmă

1 min lectură·
Mediu

creșteau dileme pe furiș de-ntunecată delăsare

la armături de vis se-nfiripa un câmp micronic de lavandă

furasem de cu noapte din abis măcriș plăpând spre degustare

dar nu e nimeni nimeni să mă vadă în ce stare

stau ghemuit și murmur nechemare


pe când ne plăsmuiam în gând și-n abanos sculptam

frânturi de brațe și de coapse și sinapse și ne priveam

contrariați mereu când auzeam cuvântul pernă

numai pe noi ne prea aveam și-n rest abisul și

angoasa lui supremă de-a fi uitați de tot și aruncați din schemă


creșteau dileme pe furiș de-ntunecată nepăsare

la armături de sân se-nfiripa un câmp de lapte și de viață

furasem de cu noapte de prin crâng măcriș plăpând s-alin veganul

care eram pe-atunci când nimeni nu era în stare

să-mi spună că-n curând va trece anul cu tot mosorul lui de ață

032.241
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
141
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Bogdan Geana. “​Plasmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/poezie/14148347/plasma

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa✓
Citind acest poem ma simt ca motanul Behemoth activand in slujba magicianului Woland si care, intr-o limita subtila, mistica, intunecata si in acelasi timp la granita sarcasmului cu ironia, se bucura de libertatea de a-si permite sa i se nazara orice si implicit sa actioneze in consecinta impreuna cu prietenii sai misteriosi. In fapt, daca Woland a uitat sa faca ceva in fata multimii prezenta la Teatrul de Varietati, a fost sa citeasca un poem ca asta si apoi, sa pretinda de la cei prezenti sa dantuiasca goi pe un vals de-a lungul strazilor Moscovei sub clarul de luna.
Mai direct spus, acest poem mi-a adus aminte, mesire - ca sa il parafrazez pe Behemoth - de un text pe care l-ai scris mai demult, demult de tot, cu un muezin si care mi-a placut la fel de mult.
0
@bogdan-geanaBGBogdan Geana✓
Să devin personaj de „Maestrul și margareta” este prea mult chiar și pentru mine, nu cred să pot duce. În esență e vorba despre un banal exercițiu, autoimpus. M-au interesat dublele sensuri ale unor cuvinte, muzicalitatea internă și în primul rând o imagine, aceea a momentului catarctic în care strălucirea este atât de puternică încât lumea preferă să te ignore. De fapt m-a interesat paradoxul ignorării dincolo de cele câteva clipe de climax.
Îmi amintesc de poemul cu muezinul, mai mult, cu ocazia asta mi-a amintit de Adrian Firică, drag prieten care astăzi nu mai este printre noi, poemul acela fiind rodul unui joc dintre noi. Mulțumesc mult pentru pretextele de scormonire prin nostalgie.
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa✓
Am ramas cu o stare foarte proasta citind despre Adrian, Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca. Atat de proasta incat am deschis niste poze cu mine de acum cativa ani, am inceput sa ma uit la ele apoi m-am uitat in oglinda si am ramas pe ganduri ca pe un pod care se leagana intre doua varfuri de munte atunci cand mergi pe el. Imi pare foarte rau.

Exercitiul - fie el si banal - ti-a iesit de minune.
0