Iar tu imi spui sa-mi amintesc, ca si cum as fi uitat deliberat cum ti-am promis c-am sa-ti aduc cea mai indepartata stea...Imi pare rau, tu nu ai nici o vina ca n-am mai plecat in spatiul cosmic din
M-am indragostit de o imagine, de o poza, de o sclipire ce mi-a ramas intiparita undeva pe retina si parca nu vrea a se mai sterge vreodata, nu de o persoana. M-am indragostit de o idee; de ideea de
Si totusi, in mintea mea totul a decurs altfel...
Si-acum mai petrec in vise, cu ochii deschisi, desi in realitate nici \"rasul\" nu a binevoit s-apara, picioarele nu vor a se opri o clipa in ciuda
ma-nec de-atatea lacrimi ce-mi curg pe inima-npietrita,
ma ard cu-atatea ganduri ce-mi innegresc privirea,
caci nu mai vad nimic si mintea-mi e \"avida\",
de lucruri ce-ar putea sa-mi
gata...m-am hotarat...imi las definitiv hainele ude de atatea lacrimi pe o sarma si ma imbrac in mov, macar eu sa o fac pentru ca lumea sa stie ca am tinut in brate-o curva daca tu nu ai curajul sa
fara pata...ma uit din cap pana-n picioare si nu vad nici un defect de fabricatie...totul e perfect, asemeni unui ceas elvetian ce odata rotita cheita iti sopteste prin sunetu-i lin ca nu-l vei auzi
Vreau sa mor sau cel putin vreau sa-mi omor constiinta, vreau sa inec mii de cosmaruri in amarul paharului de apa de pe masa si apoi vreau sa adorm cu mintea unui nou nascut;vreau o fiinta langa mine
ma ofilesc precum o floare in vaza ta fara ca tu sa ma privesti macar o clipa...dar asta merit de-am avut incredere in tine, daruindu-ma-ntru totul,facandu-te al meu zeu suprem, dandu-ti puterea de
prietenia nu exista iar prietenii nu sunt decat niste oameni care se folosesc de tine, permitandu-ti totusi sa te folosesti si tu de ei intr-o oarecare masura...cei care-ti spun ca vor sa te asculte
priveste
iubeste
asculta
si spune-mi
ce vezi
ce simti
ce auzi
apoi pune-mi
pe inima-ncet a ta mana
suava la luna ce-atinge-o cununa de raze
iti simt a ta palma ca o mie de oaze
un
fara pata...ma uit din cap pana-n picioare si nu vad nici un defect de fabricatie...totul e perfect, asemeni unui ceas elvetian ce odata rotita cheita iti sopteste prin sunetu-i lin ca nu-l vei auzi
cuvintele sunt cele mai binecuvantate lucruri de pe pamant iar cei care stiu sa le si foloseasca sunt geniile lumii in care traim; toti stim sa gandim, toti stim sa avem o parere proprie insa putini
nu vii...nu vii desi imi vezi mesajul asta viu, desi imi port natura in genunchi dupa tine,vestejindu-ma din ce in ce mai mult...Gata! M-am saturat! De fapt, stii ceva? Iti multumesc ca nu te-ntorci
ma sting...ma simt precum o lumanare aprinsa de ani buni la vii intr-o biserica uitata pana si de Dumnezeu.Simt suflul timpului venind tot mai puternic, mai hotarat ca sa ma mute in cutia
cand mi-a placut sa-ti mananc din palma ai inchis-o si, transformand-o-n pumn, m-ai lovit indeajuns de tare incat sa ma faci sa ezit de 2 ori inainte de a ma mai apropia de cineva...atunci am invatat
te-am tinut in mana, fulg alb de nea ce esti insa, orbit de a ta frumusete, am uitat ca am mainile mult prea calde pentru tine si te-am pierdut incet, incet, printre degete...mi te-ai prelins pe
BA