timiditatea

cuvintele sunt cele mai binecuvantate lucruri de pe pamant iar cei care stiu sa le si foloseasca sunt geniile lumii in care traim; toti stim sa gandim, toti stim sa avem o parere proprie insa putini sunt cei care chiar au curajul sa si-o spuna...conteaza chiar atat de mult daca te faci de ras incercand sa-ti spui punctul tau de vedere? in fond, cine te va judeca? nu tot cei care n-au curajul sa se ridice din multime pentru a face ceea ce tu totusi ai reusit? aduna-te, ridica-te, dar fa-o repede, ca sa nu le arati ca eziti, si da-le impresia ca ceea ce faci e natural pentru ca, in fond, e natural sa vorbesti... ahhhhhhh....ce m-am saturat sa vorbesc in oglinda cu gandul ca aceste cuvinte nenorocite spuse in fata ei ma vor face sa am incredere in mine, ca nu voi mai fi rapus de timiditate la fel ca in toti acesti 19 ani ce au trecut...m-am saturat, nu stiu ce sa mai fac...nimic nu vrea sa dea rezultat, nimic nu iese cum trebuie desi in mintea mea totul pare atat de usor... NENOROCIT sa fii tu, bun-simt, caci din cauza ta nu pot spune uneori ceea ce trebuie; BLESTEMATA fii tu, nepasare, ca nu reusesti sa te impui...