o muza

fara pata...ma uit din cap pana-n picioare si nu vad nici un defect de fabricatie...totul e perfect, asemeni unui ceas elvetian ce odata rotita cheita iti sopteste prin sunetu-i lin ca nu-l vei auzi tacand niciodata de acum incolo, cat vei trai... si totusi nu-mi vine a crede, cercetand din nou, mai atent, fiecare forma, care pe masura ce este privita pare mai voluptoasa si mai irezistibil de atins; chiar o fi adevarat? o fi chiar atat de perfecta persoana ce-mi sta acum in fata? Totul devine si mai clar in momentul in care rosteste primul cuvant cu ajutorul buzelor din care oricare si-ar fi dorit sa se infrupte: e o muza, o fiinta care prin orice face te face sa nu faci nimic altceva decat sa o privesti si sa-ti doresti s-o ai pe post de bibelou acasa, pentru a o putea privi mereu, tot restul vietii...