o lumanare

ma sting...ma simt precum o lumanare aprinsa de ani buni la vii intr-o biserica uitata pana si de Dumnezeu.Simt suflul timpului venind tot mai puternic, mai hotarat ca sa ma mute in cutia alaturata. Eu la morti? De-acum? Dar ce voi face-acolo? Probabil ma voi plictisi de moarte caci nu am multe cunostiinte...Nu, nu se poate, trebuie sa rezist; iar de voi trece in nefiinta vreau sa se-ntample cand ceara mi se va topi din cap pana-n picioare... La dracu, m-am stins...Hei, tu, aprinde-ma din nou! Alo!!! Ma auzi? Da, eu te strig; ce, crezi ca sunt numai o lumanare in lumea ta?