Priveste omul inchis in sine
Si-n societatea ce-l contine
Caci inca din zorile vietii
El poarta-nsemnul societatii
O vede, o simte, dar e ascunsa
De catre cei ce ii e impusa
Asta-i forta ce se
Te vener si te ador
Cum nici nu poti cuprinde-n gind
Si te port cu mine-n dor
Oriunde si oricind.
Pe inima ta vergina
Un sarut as vrea sa pun
De-as sti ca vremea e putina
Adio lumii pin\'
Satana incerca sa-l ispiteasca pe Dan facindu-l sa devina propria umbra, cea cu firea
vesnica si astfel sa se desprinda de conditia spatio-temporala.
Nu cumva Dionis este pe punctul de a isi depasi
NOU! scrie pe un panou cracanat in forma de A mai mare si decit masuta, in mijlocul careia e infipta o umbrela mai tot timpul batuta de .. vint si sub care e mereu soare, incojurata de trei scaune,
Fiul care a plecat
Si lumea a cutreierat
Sufletul si-a risipit
Din belsugu-agonisit
Cu-ncetu’ foamea l-a-ncoltit
Si pieirea l-a pindit
Cind pazitor la porci ajuns
De cainta sta rapus
Si
Omule priveste in tine
Si nu te lasa in voia
Celor ce slujesc atit de bine
Necazul, bucuria ori nevoia
Tot ceea ce te-nconjoara
Si te-mpresoara cu incetu\',
Nu este decit o fiara
Ce-ti
Paharul de Golgota plin,
Paharul l-am sorbit
Lumii poarta sa deschid
Spre Cel far’ de sfirsit
Ce nedreptate au vazut
In Mine toti cei care
Tilharului M-au socotit
Drept rascumparare
O! femeie, salas al fertilitatii si izvor de viata.
Bogate coapsele tale, semn al fertilitatii !
Plini sinii tai, izvoare de viata !
Coapte buzele tale, gata de cules !
Adinci ochii tai, tarim
As vrea sa intilnesc si eu
Omul care dusmani avind
Isi duce viata ca si cind
Prieteni a avut mereu.
Caci sunt destui aceia care
De prieteni bucurindu-se
Isi duc viata uitindu-se
Dusman sa
